SĂBẮU, săbăi, s. m. (Reg.) Croitor. – Magh. szabó. substantiv masculin săbău
săbắŭ m. (ung. szabo). Trans. P.P. Croitor. substantiv masculin săbăŭ
săbắu (-ắi), s. m. – (Trans., Banat) Croitor. Mag. szabó (Tiktin; Gáldi, Dict., 155). temporar săbău
