ROTA- elem. roto-. verb tranzitivrota
Rota | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rota | rotare | rotat | rotând | singular | plural | ||
rotând | rotați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | rotez | (să)rotez | rotam | rotai | rotasem | |
a II-a (tu) | rotezi | (să)rotezi | rotai | rotași | rotaseși | ||
a III-a (el, ea) | rotează | (să)rotai | rota | rotă | rotase | ||
plural | I (noi) | rotăm | (să)rotăm | rotam | rotarăm | rotaserăm | |
a II-a (voi) | rotați | (să)rotați | rotați | rotarăți | rotaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | rotează | (să)roteze | rotau | rotară | rotaseră |