roșeață, roșeți s. f. (intl.) aur. substantiv femininroșeață
roșeáță f., pl. ețĭ (d. roș). Coloarea [!] roșie: roșeața unuĭ vin, unuĭ apus de soare, unuĭ nas bețiv, unuĭ obraz care simte rușine. Pelagră. – Vechĭ ruș-. substantiv femininroșeață
roșeáță s. f., g.-d. art. roșéții substantiv femininroșeață
roșeață f. 1. coloarea roșie; 2. colorațiune a feței sub electul unei emoțiuni; 3. pete roșii pe față sau piele. substantiv femininroșeață
ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață. substantiv femininroșeață