robíe f. (d. rob. D. rom. vine sîrb. robija, muncă silnică). Servitute, sclavie, captivitate, starea de rob. substantiv femininrobie
róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare [!] care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte [!] o văpsea [!] roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță. substantiv femininroĭbă
robíe s. f., art. robía, g.-d. art. robíei; pl. robíi, art. robíile substantiv femininrobie
robie f. 1. captivitate; 2. servitute, sclavaj. substantiv femininrobie
ROBÍE, robii, s. f. 1. (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Instituție caracterizată prin dependența totală a unui om față de stăpânul său. ♦ Captivitate, prizonierat. 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie. substantiv femininrobie