Roșia definitie

roș, roșă (est) și róșie (vest) adj. (lat. róseus, trandafiriŭ, d. rŏsa, roză, trandafir [ca caș d. cáseus], de unde și it. rosso, fr. roux, ĭar sp. pg. rojo, d. rŭsseus, id. D. rom. vine rut. roša, capră roșcată, ung. rós, roș, róska, roșcat). De coloarea [!] sîngeluĭ, a floriĭ de mac, a flacăriĭ: vin roș. Cărămiziŭ: păr roș. Înroșit în foc: fer [!] roș. Ban roș, ban de aramă. Galben roș, galben unguresc de aur (Ĭorga Negoț, 219). Pĭeĭ roșiĭ, nume dat Americanilor de nord indigenĭ (care, pe lîngă coloarea [!] naturală a pĭeliĭ lor, se sulemeneaŭ cu cărămiziŭ). S. m. Liberal. (Acest nume e luat din Francia, unde revoluționariĭ de la 1789 aveaŭ steag roș, pin [!] aluziune la sîngele nobililor, pe care l-aŭ vărsat cu liberalitate. V. alb). Pl. Roșiĭ de țară saŭ numaĭ roșiĭ saŭ roșioriĭ, odinioară, un corp de 5000 de călărețĭ (pe la Dunăre și Buzăŭ) îmbrăcațĭ în roș și pușĭ supt [!] comanda mareluĭ paharnic al Țăriĭ Româneștĭ. (Numele lor a rămas astăzĭ în roșiorĭ. V. și seĭmen. V. și Iorga, Ist. Arm. Rom. I, 359). S. n., pl. urĭ. Coloare [!] roșie: roșu șade bine oacheșilor. Suliman roș: a se da cu roș. Cupă (la cărțile de joc). A vedea roș înaintea ochilor (pin [!] aluz. la taur, care se înfurie cînd vede roș), a nu maĭ ști ce facĭ de furie. – În nord roșu (din vechĭu roșiŭ): vin roșu. adjectivroș

róșu (róșie), adj. – 1. Arămiu, purpuriu. – 2. Închis, de culoarea vinului. – 3. Incandescent, încins, ca fierul. – 4. Încins la față. – 5. (Înv.) De cupru. – 6. (Înv., sec. XIX) Aparținînd partidului liberal. – 7. Comunist. – 8. (Arg.) De aur. – 9. (Înv.) Soldat într-un corp de cavalerie în Munt., sec. XVI-XVII. – 10. (S. n.) Fard, dres. – 11. (S. n.) Cupă la cărțile de joc. – Var. roș. Mr. aroș, megl. roș, istr. roiș. Lat. russus (Diez, I, 358; Tiktin), cf. it. rosso, sard. ruju, fr. roux, sp., port. rojo; sau, mai puțin probabil din lat. rǒseus (Pușcariu 1475; REW 7378; Candrea). Ambele soluții sînt posibile, și rezultatul ar fi corect (pentru russus, cf. coș; pentru rǒseus, cf. caș); pledează în favoarea primei soluții identitatea semantică. Der. roși (var. înroși), vb. (a face roșu; a deveni roșu; a se încinge; a vopsi ouă de Paști); roșeală (var. roșală), s. f. (roșeață, culoarea roșie; spuzeală; vopsea roșie); roșeață (var. roșață), s. f. (culoarea roșie; pată roșie; erizipel); roșețea (var. roșățea, roșețică), s. f. (crin-de-baltă, Butomus umbrellatus); roșcă, s. m. (persoană cu păr roșu sau cu fața roșcată), cu suf. -că, cf. flișcă, țușcă; roșcat, adj. (roșiu; rumen, roșcovan); roșcovan (var. roșcodan, roșcoban), adj. (roșiatic, rumen), cf. rîșcov; roșiatic (var. Mold. roșietic), adj. (roșiu); roșie, s. f. (tomată), în loc de pătlăgică roșie; roșior, s. m. (husar), cf. roșu 9; roșioară, s. f. (pește, Scardinius erythrophtalmus, Rhodeus amarus; filimică, Calendula officinalis; varietate de prune, mere și de struguri). – Din rom. provine rut. roša „capră cu păr roșcat”, mag. rós, róska (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21). adjectivroșu

róșu² (persoană) s. m., art. róșul; pl. róșii, art. róșiii (-și-ii) adjectivroșu

róșu³ (culoare, fard, țesătură) s. n., art. róșul adjectivroșu

róșu¹ adj. m., f. róșie (-și-e); pl. m. și f. róșii adjectivroșu

Roșu (Lacul) n. pe Bicaz, lung de 2200 m., așezat la o înălțime de 995 m., peste nivelul mării. adjectivroșu

RÓȘU, -IE, roșii, adj., s. n., s. m., s. f. I. Adj. 1. De culoarea sângelui. ◊ Ouă roșii = ouă vopsite cu roșu (sau cu altă culoare), tradiționale la creștini de Paști. Pământ roșu = pământ de culoare roșiatică (întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene). 2. Roșcat, roșcovan, arămiu. 3. De culoare rumenă aprinsă. ♦ îmbujorat la față. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. (Despre metale) înroșit în foc; incandescent. ◊ Fier roșu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară și sclavii, ocnașii etc.). II. Adj. Fig. Comunist. ◊ Gărzile roșii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917. III. S. n. 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui. ♦ Loc. adv. Până la roșu = (despre metale) până la starea de incandescență. ◊ Expr. A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochiilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare. ♦ (Concr.) Vopsea roșie. ♦ (Chim.) Roșu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roșie (II), foarte ușor solubilă în apă, folosit în vopsitorie și ca indicator în chimia analitică. 2. Fard de culoare roșie (I 1) pentru obraz și buze; ruj. 3. Țesătură, panglică, broderie de culoare roșie (I 1). 4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc, în formă de inimă roșie (I 1). IV. S. m. 1. Adept al comunismului. ♦ Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX. 2. (înv.; la pl.) Corp de trapă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de țară (cu uniformă de culoare roșie); (și la sg.) ostaș din acest corp de trupă. V. S. f. Pătlăgică roșie, v. pătlăgică. VI. S. f. (în sintagmele) Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte. Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condițiile de stepă. [Var.: (reg.) roș, -ă adj., s. n.] – Lat. roseus. adjectivroșu

!vioáră-róșie (plantă) (vi-oa-, -și-e) s. f., g.-d. art. vioarei-róșii; pl. vioare-róșii adjectivvioară

țap roșu expr. (intl.) procuror. adjectivțaproșu

Turnu-Roș (Pasul) n. (numit de Unguri Verestorony), prima stațiune fostă ungurească de cale ferată după Câineni. adjectivturnuroș

țap-róșu (masculul căprioarei) s. m., pl. țapi-róșii adjectivțap-roșu

câine roșu expr. (intl.) procuror. adjectivcâineroșu

a fi pe roșu / pe stop expr. (eufem. – d. femei) a fi la menstruație / la ciclu. adjectivafiperoșu

brad-négru (-ne-gru) / brad-róșu (molid) s. m., pl. brazi-négri / brazi-róșii adjectivbradnegru

Piei-roșii m. pl. numele Indienilor din America de N., astfel numiți, fiindcă își vopsesc corpul cu pământ roșu (coloarea lor adevărată e ca ciocolada). adjectivpieiroșii

ceapă roșie expr. (intl., înv.) ceas de buzunar. adjectivceapăroșie

inimă roșie expr. (cart.) cupă. adjectivinimăroșie

Marea-Roșie f. sau Golful Arabic, între Arabia și Egipt, comunică cu Marea Mediterană prin canalul de Suez. adjectivmarearoșie

!piei-róșii (pop.) s. m. pl., art. piéile-róșii (pie-i-) adjectivpiei-roșii

Câinii Roșii expr. 1. echipa de fotbal Dinamo București. 2. (prin ext.) echipele Clubului Dinamo din toate ramurile sportive. 3. suporterii echipei de fotbal Dinamo București. adjectivcâiniiroșii

roșu ca racul expr. (d. oameni) congestionat, roșu la față. adjectivroșucaracul

!degețél-róșu (plantă) s. m., pl. degețéi-róșii adjectivdegețelroșu

!busuióc-róșu (plantă) s. m., art. busuiócul-róșu adjectivbusuiocroșu

Piatra-Roșie f. 1. pisc al Carpaților în jud. Suceava: 2000 m.; 2. carieră de granit în jud. Tulcea. adjectivpiatraroșie

moară galbenă / roșie expr. (intl.) ceas de aur. adjectivmoarăgalbenă

șepcile Roșii expr. denumirea tradițională a echipei de fotbal Universitatea Cluj-Napoca. adjectivșepcileroșii

cartonaș roșu expr. 1. (în fotbal) eliminarea din joc, de către arbitru, a unui jucător pentru abateri deosebit de grave de la regulament. 2. (pub.) pedepsirea de către o organizație sau de către comunitate a unor acțiuni incorecte, imorale etc. adjectivcartonașroșu

!degețél-róșu (plantă) s. m., pl. degețéi-róșii adjectivdegețel-roșu

flúture-róșu (insectă) s. m., pl. flúturi-róșii adjectivfluture-roșu

pápură-róșie (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-róșii adjectivpapură-roșie

lanternă roșie expr. (în sport) echipă clasată pe ultimul loc într-o competiție. adjectivlanternăroșie

Dumbrava-Roșie f. câmpie arata cu cei 10.000 de Poloni, prinși și înjugați la plug de Ștefan cel Mare după bătălia dela Codru-Cosminului (1492; acolo crescu o pădure astfel numită în amintirea sângelui polon, cu care fusese udată). adjectivdumbravaroșie

!pătlăgeá-róșie/pătlăgícă-róșie (plantă) (pă-tlă-, -și-e) s. f., g.-d. art. pătlăgélei-róșii; pl. pătlăgéle-róșii, art. pătlăgélele-róșii adjectivpătlăgea-roșie

!lába-úrsului-róșie (plantă) (-și-e) s. f. art., g.-d. art. lábei-úrsului-róșie adjectivlaba-ursului-roșie

a vedea roșu înaintea ochilor expr. 1. a se înfuria, a se enerva foarte tare. 2. (la fotbal) a primi cartonaș roșu, a fi eliminat din joc. adjectivavedearoșuînainteaochilor

a face maci roșii la colțul gurii expr. (intl., înv.) a muri împușcat. adjectivafacemaciroșiilacolțulgurii