RÍLĂ s. f. v. ril. substantiv femininrilă
rî́nă f., pl. inuz. ĭ (lat. *rena, pl. neutru îld. renes, rinichĭ, șale, coastă, d. ren, rênis. V. rinichĭ). Numaĭ în într´o rînă, pe o coastă: ședea culcat într´o rînă. – Și rîlă (nord) și rună (Cov.). temporarrînă