RÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Reția, (Alpii centrali). ◊ (s. f.) limbă neindo-europeană atestată în trecut în nordul Italiei. (< it. retico, fr. rhétique) adjectivretic
*rétic, -ă adj. (lat. rháeticus saŭ ráeticus). Geol. Se zice despre un strat din baza jurasiculuĭ. S. n. Reticu, stratu retic. adjectivretic
Retici (Alpii) m. pl. numele munților Engadinului. temporarretici
Retic | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | retic | reticul | retică | retica |
plural | retici | reticii | retice | reticele | |
genitiv-dativ | singular | retic | reticului | retice | reticei |
plural | retici | reticilor | retice | reticelor |