RAVÉNĂ s.f. Vale de eroziune săpată de un torent. [Var. ravină s.f. / < fr. ravine]. substantiv femininravenă
RAVÉNĂ s. f. vale de eroziune săpată de un torent. (< fr. ravin) substantiv femininravenă
ravénă s. f., g.-d. art. ravénei; pl. ravéne substantiv femininravenă
RAVÉNĂ, ravene, s. f. Vale strâmtă cu versanți abrupți, instabili. – Din fr. ravin. substantiv femininravenă
Ravena f. oraș în Italia, nu departe de Adriatica: 73.000 loc. Fosta capitală a Imperiului de Occident sub Honoriu, M apoi a Exarcatului (Ravenat). temporarravena
RAVENÁ vb. tr. (despre apele de șiroire, puhoaie, torenți) a roade, a săpa șanțuri de diferite dimensiuni. (< fr. raviner) verb tranzitivravena
Ravena | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ravena | ravenare | ravenat | ravenând | singular | plural | ||
ravenând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | ravenează | (să)— | ravena | ravenă | ravenase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | ravenează | (să)raveneze | ravenau | ravenară | ravenaseră |