Rarița definitie

ráriță (rárițe), s. f. – 1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelația Orion. – Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelației este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița). substantiv femininrariță

ráriță, V. raliță. substantiv femininrariță

ráriță (unealtă) s. f., g.-d. art. ráriței; pl. rárițe substantiv femininrariță

ráliță (vest) și ráriță (est) f., pl. e (bg. sîrb. rálica, dim. d. ralo și oralo, plug; rus. vsl. rálo și orálo, d. orati, a ara. V. răz-or). Sud. Plug mic fără roate, cu doŭă coarne (cu cormana în doŭă părțĭ) și cu un singur corn (mîner) care se întrebuințează la rărit și învălit cuĭburile de popușoĭ [!] și la grădinărie ca să facĭ brazdele maĭ adîncĭ. O constelațiune (Lira orĭ Sirius). substantiv femininraliță

rariță f. 1. plug fără rotile cu două cormene (servind la învelirea cuiburilor cu porumb); 2. constelațiunea lui Siriu: rarițele și luceafărul de ziua CR. [Serb. RALIȚA, plug mic]. substantiv femininrariță

RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar). substantiv femininrariță