Rama definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeRama
- Vezi aici mai multe rimeRama
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuRa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuRam
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuama
RÁMĂ1 s. f. vâslă. (< fr. rame) substantiv femininramă
RÁMĂ2 s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame) substantiv femininramă
1) *rámă f., pl. e (fr. rame, d. ramer, lat. *remare, it. remare, a vîsli). Mar. Lopată de mînat luntrea. V. opacină. substantiv femininramă
2) *rámă f., pl. e (d. germ. rahmen, cadru). Cadru, pervaz: rama unuĭ tabloŭ. substantiv femininramă
rámă s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme substantiv femininramă
rámă (ráme), s. f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s. m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s. f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka. substantiv femininramă
RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen. substantiv femininramă
RÁMĂ2, rame, s. f. Vâslă manevrată pe un singur bord. – Din fr. rame. substantiv femininramă
rấmă s. f., g.-d. art. rấmei; pl. rấme substantiv femininrâmă
râmă, râme s. f. (glum.) 1. penis (mai ales de dimensiuni reduse). 2. autobuz articulat. substantiv femininrâmă
rî́mă f., pl. e (d. a rîma). Un fel de verme lung de vre-o 10-15 centimetri care trăĭește în pămînt și e folositor agriculturiĭ pin [!] scormoliturile [!] luĭ (lumbricus agricola). V. limbric. substantiv femininrîmă
râmă f. vierme inelat cu corpul rotund, folositor agriculturei (Lumbricus agricola): râmele umblă a ploaie. [Tras din râmà]. substantiv femininrâmă
RẤMĂ, râme, s. f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). – Din râma. substantiv femininrâmă
a fi pus în ramă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis. substantiv femininafipusînramă
Rama f. divinitate indiană, una din incarnațiunile lui Vișnu. temporarrama
RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer]. verbrama
RAMÁ1 vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer) verbrama
-RÁMA2 elem. -orama. verbrama
ramá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rameáză verbrama
RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer. verbrama
rîm și (vechĭ) rim, a -á v. tr. (lat. rîmari și -are, a scormoli [!]; sp. pg. rimar, a scormoli, a cerceta. V. scurm). Scormolesc pămîntu cu rîtu, vorbind de porcĭ. Fig. A te rîma la inimă un lucru, a nu te simți liniștit pînă nu-l facĭ, nu-l spuĭ orĭ nu-l afli. V. jim. verb tranzitivrîm
rîmá (-m, át), vb. – 1. (Despre porci) A scurma pămîntul cu rîtul. – 2. A scurma. – Mr. răm(are), arîm(are), megl. rǫm, rămari. Lat. rimāre (Pușcariu 1461; REW 7320; Paul Remy, Rom., LXXVI, 374-83), cf. tosc. rumare, prov., cat., sp. rimar, v. fr. rimée „crăpătură, spărtură”, alb. rëmoń (Philippide, II, 652). Legătura cu curma și dărîma este dubioasă. – Der. rîmător, s. m. (porc, dobitoc); rîmătură, s. f. (scurmătură; loc de rîmat). Rîmă, s. f. (vierme care trăiește în pămînt), care se consideră în general drept deverbal de la a rîma (Tiktin; REW 7320; Candrea), este mai curînd gr. ῥόμος „vierme, rîmă”, fără îndoială apropiat formal verbului. Cf. și REW 7434. verb tranzitivrîma
râmá (a ~) vb., ind. prez. 3 rấmă verb tranzitivrâma
râmà v. 1. a scurma sub pământ ca porcii; 2. fig. a roade: mă râmă la inimă să știu ISP. [Lat. RIMARI]. verb tranzitivrâmà
RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ◊ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare. verb tranzitivrâma
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiRama
| Rama | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)rama | ramare | ramat | ramând | singular | plural | ||
| ramând | ramați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ramez | (să)ramez | ramam | ramai | ramasem | |
| a II-a (tu) | ramezi | (să)ramezi | ramai | ramași | ramaseși | ||
| a III-a (el, ea) | ramează | (să)ramai | rama | ramă | ramase | ||
| plural | I (noi) | ramăm | (să)ramăm | ramam | ramarăm | ramaserăm | |
| a II-a (voi) | ramați | (să)ramați | ramați | ramarăți | ramaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | ramează | (să)rameze | ramau | ramară | ramaseră | ||