Radu m. numele mai multor Domni ai Munteniei: RADU I (Negru-Vodă), fratele lui Vladislav I, Domnul Munteniei, confundat în documentele din a doua jumătate a sec. XVI cu legendarul Negru-Vodă, ctitorul mănăstirilor Tismana, Cozia și Cotmeana (1374-1384); RADU II (Pleșuvul), fratele lui Dan II, Domnul Munteniei (1422-1427); RADU II (cel Frumos), fratele lui Vlad Țepeș, se răsboi cu Ștefan cel mare și mută capitala la București (1462-1474): RADU IV (cel Mare), fiul Iui Vlad Vodă Călugărul, domni cu înțelepciune și pace (1496-1508); RADU V (Călugărul), domni scurt timp după Neagoe Basarab și fu ucis de Mehemet-Bey (1521); RADU VI (dela Afumați), ginerele lui Neagoe Basarab, repurta numeroase victorii asupra Turcilor si fu ucis de boieri (1521-1529); RADU VII (Paisie), domni în două rânduri si muri în exil (1534-1546); RADU VIII, v. Serban; RADU IX, v. Mihnea. temporarradu
Radu-Negru m. sat în jud. Ialomița cu 2300 loc. temporarradunegru
rădúc, -dús, V. arăduc. verb tranzitivrăduc
arădúc și rădúc, -dus, a -dúce v. tr. (lat. ad-redúcere. V. reduc). Vechĭ. Reproduc, reprezent [!], înfățișez, închipuĭ. V. intr. Semăn, am asemănare, aduc cu. verb tranzitivarăduc