Pumnul definitie

pumn (púmni), – Palmă închisă. – Mr. pulnu, pulńi, megl. pulm, istr. pumnu, pumăn. Lat. pŭgnus (Pușcariu 1400; Candrea-Dens., 1460; REW 6814), cf. it. pugno, prov. ponh, fr. poing, cat. puny, sp. puño, port. punho. – Der. pumnaș (var. pumnicel), s. m. (manșetă cusută la ii), în Trans.; pumni (var. pumnui), vb. (a da pumni); pumnal, s. n. (stilet), traducere din fr. poignard sau it. pugnale. Din rom. provine săs. pun. substantiv masculinpumn

pumn m. (lat. pŭgnus, pumn, rudă cu vgr. pygmé, pumn [V. pigmeŭ]; it. pugno, pv. ponh, fr. poiag, sp. puño, pg. punho. V. pugilat, repugnant). Palma întinsă p. a lovi: s´aŭ bătut cu pumniĭ. Lovitură cu pumniĭ: ĭ-a tras un pumn (V. ghĭont). Cantitate cît ĭeĭ cu pumnu: un pumn de grăunțe. Fig. Mic număr, o mînă, cîțĭ-va: un pumn de oamenĭ. – În nord pum, ca și undilem (undelemn [!]). substantiv masculinpumn

pumn s. m., pl. pumni substantiv masculinpumn

pumn m. 1. mână închisă; 2. cât se poate apuca cu pumnul: un pumn de bani; 3. fig. număr mic: un pumn de soldați; 4. termen de hotărnicie: o diviziune a stânjenului, cam ⅔ dintr’o palmă. [Lat. PUGNUS]. substantiv masculinpumn

PUMN, pumni, s. m. 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse. ◊ Loc. adj. Căi pumnul (sau cât un pumn) = mic sau mare (după cum obiectul comparației este mai mic sau mai mare decât pumnul). ◊ Expr. A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție. A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. A arăta (cuiva) pumnul = a amenința (pe cineva). A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze. Un pumn de... = o cantitate mică (sau mare); un număr redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitură dată cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș. 4. Măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă. – Lat. pugnus. substantiv masculinpumn

a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acționeze. substantiv masculinaivârî

Pumnul (Arune) m. învățat profesor bucovinean, autorul unei reforme teoretice a limbei naționale (1818-1866). substantiv masculinpumnul

a arăta pumnul (cuiva) expr. a amenința (pe cineva) substantiv masculinaarătapumnul

a plânge în pumni expr. a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. substantiv masculinaplângeînpumni

a-și râde în pumni expr. a manifesta o deosebită satisfacție față de necazurile cuiva. substantiv masculinașirâdeînpumni

a băga în fabrică de pumni expr. a lua la bătaie. substantiv masculinabăgaînfabricădepumni