Prigoria definitie

prigoáre f., pl. orĭ (d. prigoresc, ca dogoare d. dogoresc. La început, prigoare însemna „arsură, aprindere”, apoĭ, din cauza penelor roșiĭ, s´a numit așa și pasărea). O pasăre (numită și albinărel) de mărimea merleĭ, cu penele roșiĭ, verzĭ, galbene și altfel și care mănîncă albine (merops apiaster). – Și prigórie: o prigorie țîrîĭa în înălțime (Sadov. VR. 1911, 3, 336); și prigór și prihór. V. vĭespar. substantiv femininprigoare

prigórie, V. prigoare. substantiv femininprigorie

prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-) substantiv femininprigorie

PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). substantiv femininprigorie