Potica definitie

potícă (potíci), s. f. – (Trans.) Farmacie. – Var. apotecă. Germ. Apotheke; cf. sp. botica. – Der. poticăraș (var. potecăraș, apotecar), s. m. (farmacist). substantiv femininpotică

potécă f., pl. ĭ (bg. pyteka, potecă, d. pytĭ, vsl. pontĭ, drum [V. răspîntie] saŭ d. vsl. potešti-potekon, a curge, adică „pe unde se scurge apa” [V. tocesc]. Vest. Cărare îngustă prin pădurile de munte saŭ de deal. A umbla pe doŭă potecĭ (saŭ cărărĭ), a merge șovăind de beție. A-ĭ ști cuĭva potecile, a-ĭ ști secretele. – În est potícă. substantiv femininpotecă

1) potícă, V. potecă. substantiv femininpotică

2) potícă f., pl. ĭ (germ. apotheke, farmacie. V. potecăraș). Trans. Pop. Farmacie. substantiv femininpotică

potică, -i, s.n. – Farmacie: „Cine iubește și lasă, / Dă-i Doamne, potică-n casă” (Calendar 1980: 85). – Din germ. Apotheke (< lat. apotheca). substantiv femininpotică

potícă (farmacie) (reg.) s. f., g.-d. art. potícii; pl. potíci substantiv femininpotică

POTÍCĂ¹, potici, s. f. (Reg.) Farmacie. – Din magh. patika. substantiv femininpotică

POTÍCĂ² s. f. v. potecă. substantiv femininpotică