www.ReduPedia.ro
Definitie Pont - ce inseamna Pont - Dex Online

Pont definitie

PONT s. m. pontator1. (< fr. ponte) substantiv masculin pont

pont n. 1. moment oportun: tocmai la pont; 2. înlesnire favorabilă: i-a făcut pontul; 3. condițiune de tractat: ponturi de pace; 4. raport, privință: la pontul acesta nu mă unesc FIL.; 5. apropou: câte ponturi și ponosuri nu da dintr'însul CR.; a da ponturi, a face aluziune; a vorbi în ponturi, a se exprima alegoric. [Ung. PONT, punct]. substantiv masculin pont

PONT1, ponți, s. m. (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din fr. ponte. substantiv masculin pont

pont, ponturi s. n. 1. aluzie răutăcioasă, împunsătură, ironie. 2. (cart.) carte valoroasă. 3. secret aducător de profituri celui căruia îi este dezvăluit. 4. (intl.) locuință ce urmează a fi spartă. 5. (intl.) informație culeasă de hoții specializați în furturi din locuințe. substantiv neutru pont

pont (-turi), s. n.1. (Înv.) Paragraf, articol, capitol. – 2. Moment oportun, punct fix. – 3. Aluzie personală, insinuare. – 4. (Arg.) Loc de unde se poate fura ceva. Lat. punctum, prin intermediul mag. pont (sec. XVII). – Der. ponta, vb. (a miza la jocuri), din fr. ponter; pontator, s. m. (pontagiu, pontaș); pontui, vb. refl. (Mold., a se ciorovăi); pontoarcă, s. f. (Arg., cheie), pare formație glumeață din pont și întoarce „a se răsuci”; împontori, vb. (Bucov., a jigni). substantiv neutru pont

pont n., pl. urĭ (ung. pont, d. it. punto saŭ lat. punctum). Vechĭ. Azĭ pop. saŭ iron. Punct, loc anumit: gardistru din pont. Moment oportun: taman la pont. Punct, condițiune, articul [!]: toate ponturile învoĭeliĭ. (A face pont, a face clacă, corvadă). Aluziune potrivită. A da ponturĭ, a face aluziune. A face cuĭva pontu, a-l satisface. substantiv neutru pont

pont n. 1. moment oportun: tocmai la pont; 2. înlesnire favorabilă: i-a făcut pontul; 3. condițiune de tractat: ponturi de pace; 4. raport, privință: la pontul acesta nu mă unesc FIL.; 5. apropou: câte ponturi și ponosuri nu da dintr'însul CR.; a da ponturi, a face aluziune; a vorbi în ponturi, a se exprima alegoric. [Ung. PONT, punct]. substantiv neutru pont

PONT2, ponturi, s. n. I. 1. (Fam.) Aluzie răutăcioasă, ironie. ◊ Expr. A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde. A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) să înțeleagă ceva. 2. (În limbajul jucătorilor de cărți) Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); p. ext. prilej favorabil (la joc). Expr. A-i face (cuiva) pontul = a înșela (pe cineva). (Fam.) A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj, un profit. II. (înv.) 1. Punct (în spațiu sau în timp); limită. ◊ Loc. adv. (Fam.) La pont= la momentul potrivit, la timp, la țanc. ◊ Expr. A pune pont = a hotârî, a fixa locul potrivit pentru ceva. 2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenție; p. ext. legea, statutul etc. respectiv. ♦ Condiție de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuții; punct. – Din magh. pont. substantiv neutru pont

a-i face (cuiva) pontul expr. a înșela (pe cineva). substantiv neutru aiface

a-i bate (cuiva) pontul expr. a face o aluzie (cuiva). substantiv neutru aibate

a vinde pontul (cuiva) expr. 1. a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj / un profit. 2. (intl.) a dezvălui (cuiva) locul de unde se poate fura, unde poate comite un delict. substantiv neutru avindepontul

a se spăla pe mâini (ca Pilat din Pont) expr. a nu se implica într-o dispută; a nu-și asuma responsabilitatea într-o situație critică. substantiv neutru asespălapemâini

Pont = Pontus. temporar pont

pont, adv. – Chiar, întocmai: „Și când m-am căsătorit / Pont de el m-am nimerit” (Ștețco 1990: 273; Borșa). – Din magh. pont (< lat. punctum). temporar pont

pont1 (pontator la jocurile de noroc) (rar) s. m., pl. ponți temporar pont

Pont n. vechiu regat în Azia-Mică pe Pont-Euxin. temporar pont

pont2 (ironie, carte de joc, paragraf, lege, punct) (înv., fam.) s. n., pl. pónturi temporar pont

pont n. 1. moment oportun: tocmai la pont; 2. înlesnire favorabilă: i-a făcut pontul; 3. condițiune de tractat: ponturi de pace; 4. raport, privință: la pontul acesta nu mă unesc FIL.; 5. apropou: câte ponturi și ponosuri nu da dintr'însul CR.; a da ponturi, a face aluziune; a vorbi în ponturi, a se exprima alegoric. [Ung. PONT, punct]. temporar pont

Pont-Euxin n. numele antic al Mării Negre. temporar ponteuxin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Pont

Pont   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pont
plural
genitiv-dativ singular
plural
Pont   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pont
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z