Poieni definitie
- Vezi aici mai multe sinonime Poieni
- Vezi aici mai multe rime Poieni
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu Po
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu Poi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ni
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu eni
poiánă (poiéni), s. f. – Luminiș, cîmp deschis. Megl. pul’ană. Sl. poljana (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 268; Conev 40), cf. bg. polĕn, sb., slov., rus. poljana. substantiv femininpoiană
poiánă s.f., g.-d. art. poiénii; pl. poiéni. substantiv femininpoiană
poĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (vsl. polĭana, cîmp, parte de pămînt, d. polŭ, jumătate; bg. „podiș”, sîrb. „poĭană”, rut. „cîmp liber”, rus. „cîmp mic”; ung. pojána, poján, poĭană. V. poală). Luminiș maĭ mare, cîmp mic într´o pădure. V. aralîc, lucină, prelucă. substantiv femininpoĭană
poiană f. loc, în pădure fără copaci pe unde crește iarbă și flori. [Slav. POLĬANA, câmp, bucată de pământ]. substantiv femininpoiană
POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-. – Pl. și: poiene] – Din sl. poljana. substantiv femininpoiană