poĭenár m. (d. poĭană). Hoț de lemne din pădure: un lotru de poĭenar (Trans.). Cĭoban originar din satu Poĭana, la apus de Săliștea din Ardeal, și care umblă pe munțiĭ dintre Argeș și Cerna. adjectivpoĭenar
Poienari pl. cetate fundată de Țepeș în 1470 pe un pisc lângă apa Argeșului, azi ruine. temporarpoienari