www.ReduPedia.ro
Definitie Pogoanele - ce inseamna Pogoanele - Dex Online

Pogoanele definitie

pogón n., pl. oane (vsl. po-gonŭ, goană, [adică „goana boilor ca să are atîta pămînt într´o zi”], persecuțiune, expedițiune; rus. pogón, urmărire. V. goană, od-gon). Munt. O măsură de suprafață (în lungime 24 de prăjinĭ de cîte 3 stînjenĭ, în lățime 6 prăjinĭ, adică 1296 de stînjenĭ pătrațĭ saŭ 5011, 79 m.p., cam ½ ectar [!]). Mold. O măsură de suprafață la viĭ (prăjinĭ 40 pe 4, adică 1440 de stînjenĭ moldoveneștĭ pătrațĭ saŭ ½ falce, cam ¾ din ectar). În general, loc mic plantat cu viță de vie. substantiv neutru pogon

pogon n. 1. od. măsură de suprafață de 1296 st. sau 5012,08 mp.; 2. pogon plantat cu viță de vie. [Bulg. POGONĬ, lit. alungare (sensul vorbei în rusește), de unde stânjen în lung]. substantiv neutru pogon

POGÓN, pogoane, s. n. 1. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, folosită în trecut mai ales în Țara Românească și egală cu cca 0,5 ha. 2. Bucată de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de această mărime. 4 Cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon. substantiv neutru pogon

pogón (pogoáne), s. n. – Măsură agrară, egală cu 5011,79 m2. – Megl. pogon. Sl. pogonŭ, de la pogoniti „a mîna boii”, însemna la început întinderea pe care o arau doi boi într-o zi, cf. sp. arada, yugada, yunta (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 124; Conev 70), cf. bg. pogon.Der. pogonărit, s. n. (impozit pe vii, creat de Dabija în 1662, suprimat tot de el în 1664, reintrodus de Nicolae Mavrocordat (1714), și din nou desființat in 1744. În 1803 valora doi taleri de fiecare pogon; pogonar (var. pogonaș, pogonici), s. m. (Mold., ziler care lucra într-o vie); pogonesc, adj. (Mold., care formează o bucată întreagă de un pogon); pogoni, vb. (înv., a goni), din sl. pogoniti; pogonici, s. m. (Trans., persoană care mînă vitele), cf. Miklosich, Slaw. Elem., 36. Pogonici este și numele care se dă ariciului în unele cîntece de copii; după Diculescu, Elementele, 493, ar fi cuvînt diferit, din gr. πώγων „barbă”, părere nu foarte convingătoare. substantiv neutru pogon

pogon, pogoane s. n. (friz.) barbă mare care trebuie rasă. substantiv neutru pogon

pogón s. n., pl. pogoáne substantiv neutru pogon

Pogoanele n. pl. comună în jud. Buzău: 4200 loc. substantiv neutru pogoanele

Pogoanele n. pl. comună în jud. Buzău: 4200 loc. temporar pogoanele

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Pogoanele

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z