podár m. (d. pod). Păzitor de pod. Conductoru unuĭ pod umblător. Pontonier. Est. Măturător de stradă. Fam. Elev al școaleĭ de podurĭ și șosele (numită azĭ „politehnică”). substantiv masculinpodar
PODÁR, podari, s. m. 1. Persoană care manevrează un pod mobil; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1) ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2).(înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar. substantiv masculinpodar