plugár m. (d. plug). Agricultor, țăran care lucrează pămîntu. substantiv masculinplugar
plugar m. cel ce cultivă pământul. substantiv masculinplugar
PLUGÁR, plugari, s. m. 1. Țăran care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor; p. gener. țăran. 2. (Reg.) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului Nou. – Plug + suf. -ar. substantiv masculinplugar
plugărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 să plugăreáscă verbplugări
plugărì v. a ara: toată ziua plugăresc POP. verbplugărì
PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. (înv.) A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (I). – Din plugar. verbplugări
2) plugărésc v. intr. Trăĭesc ca plugar. verbplugăresc