PITÓN1 s. m. șarpe uriaș neveninos din regiunile tropicale ale Asiei și Africii. (< fr. python) substantiv masculinpiton
*pitón m. (lat. pýthon, -ónis, d. vgr. pýthon, -onos, numele unuĭ balaur mitologic ucis de Apóline). Zool. Un fel de șarpe boa din India și Africa. V. reptil. substantiv masculinpiton
PITÓN2,pitoni, s. m. (La pl.) Gen de șerpi mari, neveninoși, din familia boidelor, care trăiesc în Africa, în sudul Asiei și în Australia, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. python. substantiv masculinpiton
PITÓN s.n. Piron folosit în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. [< fr. piton]. substantiv neutrupiton
PITÓN2 s. n. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. (< fr. piton) substantiv neutrupiton
PITÓN1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton. substantiv neutrupiton
Piton = Python. temporarpiton
pitón1 (șarpe) s. m., pl. pitóni temporarpiton
pitón2 (piron) s. n., pl. pitoáne temporarpiton
Piton | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | piton | pitonul |
plural | pitoni | pitonii | |
genitiv-dativ | singular | piton | pitonului |
plural | pitoni | pitonilor |
Piton | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | piton | pitonul |
plural | pitoni | pitonii | |
genitiv-dativ | singular | piton | pitonului |
plural | pitoni | pitonilor |