Piscator definitie

pișcătór, -oáre adj. Care pișcă. Înțepător la gust. Fig. Înțepător cu vorba, mordace, caustic: un critic pișcător, o critică pișcătoare. V. picant. adjectivpișcător

pișcătór adj. m., pl. pișcătóri; f. sg. și pl. pișcătoáre adjectivpișcător

pișcător a. care pișcă sau înțeapă. adjectivpișcător

PIȘCĂTÓR, -OÁRE, pișcători, -oare, adj. 1. (Despre insecte) Care pișcă (3), care înțeapă; înțepător. ♦ Fig. Care conține o critică tăioasă, șfichiuitor, mușcător. 2. (Despre alimente) Care ustură; pișcăcios, iute, picant. 3. (Despre oameni) Care șterpelește, care fură. – Pișca + suf. -ător. adjectivpișcător