PIEMÓNT s.n. (Geol.) Relief de acumulare format la contactul unei regiuni muntoase cu o depresiune sau cu o câmpie prin asocierea conurilor de dejecție. [< fr. piémont, cf. Piemont – regiune în Italia]. substantiv neutrupiemont
PIEMÓNT s. n. relief de acumulare la contactul unei regiuni muntoase cu o depresiune sau cu o câmpie prin asocierea conurilor de dejecție. (< fr. piémont) substantiv neutrupiemont
piemónt (pie-) s. n., pl. piemónturi substantiv neutrupiemont
*Piemónt (nume de loc) (Pie-) s. propriu n. substantiv neutrupiemont
PIEMÓNT, piemonturi, s. n. Formă de relief situată la contactul unor munți cu o câmpie sau cu o depresiune, formată prin acumularea depunerilor aduse de apele curgătoare la schimbarea de pantă. – Din fr. piémont. substantiv neutrupiemont
Piemont n. țară în N.-V. Italiei: 3.556 000 loc. (Piemontez), cu cap. Turin. temporarpiemont
Piemont | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | piemont | piemontul |
plural | piemonturi | piemonturile | |
genitiv-dativ | singular | piemont | piemontului |
plural | piemonturi | piemonturilor |