Picus definitie

credit rapid online ifn

picúș n., pl. urĭ (d. a pica). Lucru picurat, picătură: zile de sloată cu picușurĭ din streșină (Sadov. VR. 1908, 2, 186). Primu rachiŭ care picură cînd îl facĭ (V. posleț). Țuĭcă, rachiŭ saŭ vin (Iron.): îĭ place picușu. Fig. Fam. Cîștig (care picură saŭ vine) afară din cele obișnuite. – În est pop. chicuș. substantiv neutrupicuș

picúș (pop.) s. n., pl. picúșuri substantiv neutrupicuș

credit rapid online ifn

picuș n. 1. fam. băutură: îi plăcea biet picușul ISP.; 2. pl. câștig ce pică pe neașteptate. [Tras din pic]. substantiv neutrupicuș

PICÚȘ, picușuri, s. n. I. (Pop.) 1. Piculeț. ♦ (Fam.) Băutură alcoolică (în cantitate mică). 2. Masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea, picătură cu picătură, a unei materii topite. II. (Fam.) Câștig mic și întâmplător (de obicei ilicit). – Pic1 + suf. -uș. substantiv neutrupicuș

Picus, fiul lui Saturnus și rege în Latium în vremurile străvechi ale aborigenilor. Picus avea darul profeției și era considerat drept tatăl lui Faunus. Iubit, printre altele, de Circe, a cărei dragoste nu a voit să o împărtășească, Picus a fost metamorfozat de către temuta magiciană într-o pasăre. temporarpicus

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiPicus

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z