Picus definitie
- Vezi aici mai multe sinonimePicus
- Vezi aici mai multe rimePicus
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuPi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuPic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuus
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucus
picúș n., pl. urĭ (d. a pica). Lucru picurat, picătură: zile de sloată cu picușurĭ din streșină (Sadov. VR. 1908, 2, 186). Primu rachiŭ care picură cînd îl facĭ (V. posleț). Țuĭcă, rachiŭ saŭ vin (Iron.): îĭ place picușu. Fig. Fam. Cîștig (care picură saŭ vine) afară din cele obișnuite. – În est pop. chicuș. substantiv neutrupicuș
picúș (pop.) s. n., pl. picúșuri substantiv neutrupicuș
picuș n. 1. fam. băutură: îi plăcea biet picușul ISP.; 2. pl. câștig ce pică pe neașteptate. [Tras din pic]. substantiv neutrupicuș
PICÚȘ, picușuri, s. n. I. (Pop.) 1. Piculeț. ♦ (Fam.) Băutură alcoolică (în cantitate mică). 2. Masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea, picătură cu picătură, a unei materii topite. II. (Fam.) Câștig mic și întâmplător (de obicei ilicit). – Pic1 + suf. -uș. substantiv neutrupicuș
Picus, fiul lui Saturnus și rege în Latium în vremurile străvechi ale aborigenilor. Picus avea darul profeției și era considerat drept tatăl lui Faunus. Iubit, printre altele, de Circe, a cărei dragoste nu a voit să o împărtășească, Picus a fost metamorfozat de către temuta magiciană într-o pasăre. temporarpicus