www.ReduPedia.ro
Definitie Periș - ce inseamna Periș - Dex Online

Periș definitie

périe (périi), s. f.1. Unealtă de uz casnic formată dintr-un suport pe care sînt fixate fire de păr, de sîrmă etc. – 2. Probă de tipar scoasă de mînă cu ajutorul unei perii. Sl. perije „penaj” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf. perină.Der. peria, vb. (a curăța cu peria; Trans., a pieptăna; a linguși); perier, s. m. (vînzător, producător de perii); periuță, s. f. (perie mică; lingușitor); perietură, s. f. (faptul de a peria; lingușeală). substantiv feminin perie

perie, perii s. f. (peior.) om lingușitor. substantiv feminin perie

périe (-ri-e) s. f., art. péria (-ri-a), g.-d. art. périei; pl. périi, art. périile (-ri-i-) substantiv feminin perie

périe f. (vsl. periĭe, pene, pero, pană [că peria primitivă a fost un moț de pene]; sîrb. perije, pene, peniș, peraja, peraje, păr gros de porc. V. pernă, părășin, năpîrlesc. Cp. cu brusture). Pensulă, fire de păr legate la capătu unuĭ bețișor de care se servesc zugraviĭ și văpsitoriĭ [!]. (Cînd e maĭ mică, se numește periuță saŭ penel. Placă de lemn în ale căreĭ găurĭ s´aŭ fixat fire de păr egal de lungĭ (de ordinar, păr de porc, dar și imitațiunĭ) care servește la înlăturat colbu de pe haĭne, încălțăminte, mobile, la lustruit încălțămintea, la curățat pelea capuluĭ ș. a. – Peria a fost inventată de Germanu Lendegart din ducatu Badenuluĭ la 1763. El era calfă de morar și, ca să scape de mustrările stăpînuluĭ luĭ, care-l acuza că lasă făina să se risipească, a inventat peria de păr de porc. La 1770 șĭ-a brevetat invențiunea și a deschis o fabrică de periĭ. Peria de dințĭ a fost inventată la 1683 de Englezu Addis pe cînd se afla arestat din motive politice. V. bidinea, mătură, ghebrea, cesală, peptene. substantiv feminin perie

pèrie f. 1. unealtă din fire de păr fixate la o placă și servind la curățitul hainelor, ghetelor, etc.; 2. pensulă din păr de porc a vopsitorilor și spoitorilor de case. [Slav. PERIĬE, pene]. substantiv feminin pèrie

PÉRIE, perii, s. f. 1. Obiect făcut dintr-o placă de lemn, de os, de metal în care sunt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sârmă, fire sintetice și care servește la frecat, la curățat etc. manual diverse obiecte. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Om lingușitor. 2. Unealtă sau organ de mașină asemănătoare cu peria (1), folosite la curățarea, netezirea sau înăsprirea suprafeței unui corp. ♦ Unealtă asemănătoare cu o perie (1), cu care se bate hârtia așezată pe un șpalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care servește pentru corectură. 3. Piesă componentă a mașinilor electrice, care face contactul electric alunecător cu colectorul sau cu inelele de contact. – Et. nec. Cf. sl. perije. substantiv feminin perie

peria, perii v. t. 1. a bate, a lovi 2. a linguși verb tranzitiv peria

périĭ și -éz, a v. tr. (d. perie. – Eŭ periĭ, tu periĭ, ca și speriĭ și zgîriĭ). Curăț cu peria. verb tranzitiv periĭ

perià v. a curăța cu peria. verb tranzitiv perià

periá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. périi, 3 périe (-ri-e), 1 pl. periém; conj. prez. 1 și 2 sg. să périi, 3 să périe; ger. periínd (-ri-ind) verb tranzitiv peria

PERIÁ, périi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) curăța de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A(-și) netezi părul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieșit din ragilă pentru a-l curăța de câlți, de impurități; a scărmăna, a pieptăna. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a îndrepta, a îmbunătăți o lucrare literară, științifică etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A linguși pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie. verb tranzitiv peria

periéz v. tr. V. periĭ. verb tranzitiv periez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Periș

Periș   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular perie peria
plural perii periile
genitiv-dativ singular perii periei
plural perii periilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z