Penteleu s. invar. (er.) penis în erecție. substantiv neutrupenteleu
penteléu s. n., art. penteléul; (bătătoare, pante) pl. penteléie substantiv neutrupenteleu
PENTELÉU, penteleie, s. n. 1. (La sg.) Specialitate de cașcaval preparată din laptele care se mulge toamna de la oi. 2. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a se alege untul. 3. (Reg.) Coastă înclinată și netedă pe care coboară oile la strungă. – Din n. pr. Penteleu. substantiv neutrupenteleu
Penteleu n. munte în jud. Buzău, pisc al Carpaților: Cașcaval de Penteleu. temporarpenteleu
Penteleu | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Penteleu | — |
plural | — | penteleule | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | penteleielor |