Pețea definitie
- Vezi aici mai multe sinonimePețea
- Vezi aici mai multe rimePețea
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuPe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuPeț
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuea
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuțea
PETEÁ, petele, s. f. (Reg.) Panglică de care sunt prinse monede, mărgele etc. și care se poartă ca podoabă în păr sau la pălărie. – Din petele (pl. lui peteală). substantiv femininpetea
peteá f., pl. ele (d. peteală). Trans. Panglică de care atîrnă monete [!] saŭ mărgele ca podoabă a capuluĭ la fete. V. partă. substantiv femininpetea
peteá, -ele, (petia), s.f. – 1. Panglică colorată pe care fetele o poartă în păr ca însemn al vârstei premaritale (Bilțiu 1990). 2. Dantelă, voal: „Cu cornu' năfrămii mele, / Cu petiaua cea de jele” (Bârlea 1924 II: 120). – Din beteală. substantiv femininpetea
pețí (pețésc, pețít), vb. – A cere mîna, a cere în căsătorie. Lat. petĕre (Philippide, Principii, 44; Densusianu, Hlr., 149; Pușcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *petῑre, cf. v. nap. pezzire „a cere de pomană”, it. pezzente „cerșetor”, sp., port. pedir. – Der. pețit, s. n. (cerere în căsătorie); pețitor, s. m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii); pețitoare, s. f. (mijlocitoare de căsătorii); pețitorie, s. f. (pețit; îndeletnicirea de a peți). verb tranzitivpeți
peți, pețesc v. t. (intl.) a trăda, a denunța. verb tranzitivpeți
pețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețésc, imperf. 3 sg. pețeá; conj. prez. 3 să pețeáscă verb tranzitivpeți
pețì v. a cere în căsătorie. [Lat. PETESCERE, a cere (românește cu sensul restrâns)]. verb tranzitivpețì
PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere. verb tranzitivpeți
pețésc v. tr. (lat. *pĕtesco, *pĕtire îld. pĕto, pétere, a cere; sp. pg. pedir. V. petițiune). Cer în căsătorie p. altu saŭ p. mine. – Și împețesc. verb tranzitivpețesc