Pețea definitie

PETEÁ, petele, s. f. (Reg.) Panglică de care sunt prinse monede, mărgele etc. și care se poartă ca podoabă în păr sau la pălărie. – Din petele (pl. lui peteală). substantiv femininpetea

peteá f., pl. ele (d. peteală). Trans. Panglică de care atîrnă monete [!] saŭ mărgele ca podoabă a capuluĭ la fete. V. partă. substantiv femininpetea

peteá, -ele, (petia), s.f. – 1. Panglică colorată pe care fetele o poartă în păr ca însemn al vârstei premaritale (Bilțiu 1990). 2. Dantelă, voal: „Cu cornu' năfrămii mele, / Cu petiaua cea de jele” (Bârlea 1924 II: 120). – Din beteală. substantiv femininpetea

pețí (pețésc, pețít), vb. – A cere mîna, a cere în căsătorie. Lat. petĕre (Philippide, Principii, 44; Densusianu, Hlr., 149; Pușcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *petῑre, cf. v. nap. pezzire „a cere de pomană”, it. pezzente „cerșetor”, sp., port. pedir.Der. pețit, s. n. (cerere în căsătorie); pețitor, s. m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii); pețitoare, s. f. (mijlocitoare de căsătorii); pețitorie, s. f. (pețit; îndeletnicirea de a peți). verb tranzitivpeți

peți, pețesc v. t. (intl.) a trăda, a denunța. verb tranzitivpeți

pețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețésc, imperf. 3 sg. pețeá; conj. prez. 3 să pețeáscă verb tranzitivpeți

pețì v. a cere în căsătorie. [Lat. PETESCERE, a cere (românește cu sensul restrâns)]. verb tranzitivpețì

PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere. verb tranzitivpeți

pețésc v. tr. (lat. *pĕtesco, *pĕtire îld. pĕto, pétere, a cere; sp. pg. pedir. V. petițiune). Cer în căsătorie p. altu saŭ p. mine. – Și împețesc. verb tranzitivpețesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiPețea

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z