Pasărea definitie

pásăre s. f., g.-d. art. pắsării; pl. pắsări substantiv femininpasăre

pásăre (pắsări), s. f. – 1. Vertebrat ovipar cu corpul corpul acoperit cu pene; zburătoare. – 2. Organ genital masculin. – Istr. pǫsăre. Lat. passarem, forma vulgară a lui passerem (Pușcariu 1280; Candrea-Dens., 1350; REW 6268), cf. it. passero, prov. paser, cat. passara, sp. pájaro, port. pássaro. Pentru sensul al doilea, cf. pulă și can. pájaro. – Der. păsăresc, adj. (de pasăre; confuz, încurcat); păsărește, adv. (încurcat, confuz); păsăreț, s. n. (mulțime de păsări); păsărică, s. f. (pasăre mică; organ genital); păsărime, s. f. (mulțime de păsări); păsăroi, s. m. (pasăre mare; Trans., vrăbioi); păsărar, s. m. (vînător, vînzător sau crescător de păsări; uliu, erete). substantiv femininpasăre

PASÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. [< pasa]. substantiv femininpasare

pásăre f., pl. păsărĭ (lat. pássar, pássaris îld. pásser, pásseris, vrabie; it. pássera, pássero și passere, vrabie; sp. pájaro, pasăre, pg. pássaro, pasăre). Animal vertebrat ovipar înaripat și acoperit de pene: se știŭ 10.000 de speciĭ de păsărĭ viĭ și 500 fosile. Ban. Oaș. Vrabie. Ca pasărea (Mold.), foarte răpede [!]: a trecut ca pasărea. Pasăre măĭastră, pasăre cu vorbă omenească în poveștĭ. Pasărea muscă, colibri. Pasărea paradisuluĭ, o păsărică din Oceania cu pene foarte frumoase și înfoĭate. Pasăre tătărească, nagîț (care, după credința poporuluĭ, pin [!] strigătu eĭ, denunța Tătarilor năvălitorĭ locu unde se ascundeaŭ Româniĭ). Prov. Toată pasărea pe limba eĭ pere [!], orĭ-ce pasăre pin [!] strigătu eĭ atrage vînătoru, orĭ ce om pin faptele luĭ rele se compromite. substantiv femininpasăre

pasăre f. animal ovipar cu două picioare, având pene și aripi; pasăre măiastră, înzestrată cu graiu omenesc, aduce vești de pe cea lume sau depe tărâmul celălalt: iat’o pasăre măiastră prinsă ’n luptă c´un balaur AL. pasăre muscă, păsărică din America cu colori sclipitoare; pasărea paradisului, pasăre din India însemnată prin penișul și micimea ei; pasăre tătărească, nagăț; pasăre țigănească, codobatură. [Lat. PASSAREM = PASSEREM]. substantiv femininpasăre

pasáre s. f., g.-d. art. pasắrii; pl. pasắri substantiv femininpasare

păsáre s. f. – Locuință, casă. Lat. pausare, al cărui rezultat normal ar fi păsare, dar care a pierdut sensul său verbal (Giuglea, Dacor., II, 638-42), cf. răposa. Sec. XVI, înv. substantiv femininpăsare

păsáre (pop.) s. f., g.-d. art. păsắrii substantiv femininpăsare

păsàre f. grijă, teamă: tu să n´ai nicio păsare POP. [V. păs]. substantiv femininpăsàre

PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de came. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis); pasărea-cănepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pásere s. f.] – Lat. passer. substantiv femininpasăre

PASÁRE, pasări, s. f. Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. – V. pasa. substantiv femininpasare

păsáre f. (d. a-țĭ păsa). Grijă, teamă: să n´aĭ nicĭ o pasăre! V. habar. substantiv femininpăsare

PĂSÁRE s. f. (Pop.) Faptul de a-i păsa¹ (1) cuiva ceva; grijă, interes, preocupare (pentru cineva sau ceva); îngrijorare, teamă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de)păsare = nepăsător, indiferent. – V. păsa¹. substantiv femininpăsare

păsăreá, V. păsărică. substantiv femininpăsărea

PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ♦ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică. substantiv femininpăsărea

!pásărea-omắtului (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-omắtului substantiv femininpasărea

!pásărea-paradísului (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-paradísului substantiv femininpasărea

!pásărea-cấnepii (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-cấnepii substantiv femininpasărea

!pásărea-líră (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-líră; pl. pắsări-líră substantiv femininpasărea

!pásărea-múscă (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-múscă; pl. pắsări-múscă substantiv femininpasărea

păsărícă și (rar) -reá f., pl. rele (dim. d. pasăre). Pasăre mică. Zool. Ordinu păsărelelor, un ordin care cuprinde o mulțime de speciĭ micĭ, ca stiglețiĭ, scatiiĭ, pițigoiĭ, floreniĭ, măcălendriĭ, presurile, merlele ș. a. – Și -rúĭcă, pl. e și ĭ și (Ban.) -rúță, pl. e. substantiv femininpăsărică

ficat de pasăre expr. polițist. substantiv femininficatdepasăre

pasăre de noapte expr. (eufem.) prostituată. substantiv femininpasăredenoapte

lápte-de-pásăre (desert) s. m. substantiv femininlapte-de-pasăre

ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer. substantiv feminincapasăreapecracă

jumătáte-de-pásăre (codobatură) s. f., g.-d. art. jumătắții-de-pásăre substantiv femininjumătate-de-pasăre

a învăța pasărea să zboare expr. (iron. – d. oameni) a învăța un lucru pe cineva mai competent / mai experimentat decît sine în respectivul domeniu. substantiv femininaînvățapasăreasăzboare