Pandora definitie

Pandóra (personaj mitologic) s. propriu f., g.-d. Pandórei temporarpandora

Pandora, întîia femeie din lume, creată de către Hephaestus și de către Athena, la porunca lui Zeus. Cînd Prometheus a furat focul din ceruri ca să-l dăruiască oamenilor, părintele zeilor a hotărît să-l pedepsească, dăruindu-i-o pe Pandora. Fiind respinsă de Prometheus, Pandora a izbutit însă să-l cucerească pe fratele acestuia, pe Epimetheus, care a luat-o de soție. Drept dar de nuntă, Pandora, pe care zeii o împodobiseră cu toate farmecele, a adus o cutie în care olimpienii închiseseră toate relele omenești. Ajunsă pe pămînt, ea le-a dat drumul, umplînd lumea cu ele. După o altă variantă, în cutia Pandorei ar fi fost închise toate lucrurile bune pe care zeii le-au dăruit muritorilor. Deschizînd cutia, ea le-a lăsat să iasă și să se întoarcă din nou în lăcașul zeilor, de unde veniseră. Singură Speranța a rămas pe pămînt, pentru muritori, căci ea, aflîndu-se la fund, cînd Pandora a închis din nou cutia, a rămas acolo, nemaiavînd timp să iasă. temporarpandora

Pandora f. Mit. 1. numele femeii plăsmuită de Vulcan și însuflețită de Jupiter, care îi dărui o cutie, de unde ieșiră toate relele, rămânând pe fund numai speranța; 2. fig. cutia Pandorei, izvor de multe rele. temporarpandora