www.ReduPedia.ro
Definitie Pandar - ce inseamna Pandar - Dex Online

Pandar definitie

pîndár m. (vsl. pondarĭ). Păzitor de semănăturĭ, de viĭ ș. a. V. jitar. substantiv masculin pîndar

pândár s. m., pl. pândári substantiv masculin pândar

pândar m. 1. cel ce pândește; 2. paznic de pădure; 3. fig. santinelă: stau pândar aice cu pieptul meu ’n poartă AL. [Slav. PÕDARĬ, păzitor]. substantiv masculin pândar

PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ. substantiv masculin pândar

Pandar = Pandarus. temporar pandar

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Pandar

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z