Pandar definitie

credit rapid online ifn

pîndár m. (vsl. pondarĭ). Păzitor de semănăturĭ, de viĭ ș. a. V. jitar. substantiv masculinpîndar

pândár s. m., pl. pândári substantiv masculinpândar

credit rapid online ifn

pândar m. 1. cel ce pândește; 2. paznic de pădure; 3. fig. santinelă: stau pândar aice cu pieptul meu ’n poartă AL. [Slav. PÕDARĬ, păzitor]. substantiv masculinpândar

PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ. substantiv masculinpândar

Pandar = Pandarus. temporarpandar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiPandar

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z