Palme definitie

credit rapid online ifn

a da (cuiva) o palmă expr. a împrumuta (cuiva) o mie de lei. substantiv femininada

PÁLMĂ s.f. (Liv.) Ramură de palmier (socotită ca semn al biruinței). ♦ Motiv ornamental. ♦ Palmele academice = distincție acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. [Cf. fr. palme, lat. palma]. substantiv femininpalmă

credit rapid online ifn

PÁLMĂ s. f. 1. ramură de palmier, simbol al victoriei. 2. motiv ornamental în formă de palmă (1). ♦ ĕle academice = distincție acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. 3. înotătoare de cauciuc care se fixează de picior, pentru înotul subacvatic. (< fr. palme, lat. palma) substantiv femininpalmă

pálmă (pálme), s. f.1. Partea interioară a mîinii de la încheietura cu antebrațul pînă la vîrful degetelor. – 2. Lovitură dată cu palma. – 3. Măsură înv. de lungime, valorînd 0,2458 în Munt. și 0,27875 în Mold. sau 1/8 dintr-un stînjen. – Mr., megl. palmă, istr. pǫme. Lat. palma (Pușcariu 1249; Candrea-Dens., 1312; REW 6171), cf. alb. pëlamë, it., cat., sp., port. palama, prov. pauma, fr. paume. Este dubletul lui palmă, s. f. (ram de palmier), din fr. palme, înv. și în forma palm.Der. palmac, s. n. (Mold., 1/8 dintr-o palmă), probabil din ngr. παλμάϰι, it. palmo (Hesseling 37) sau din tc. parmak „deget” (Tiktin), cf. cuman. barmac „deget” (cf. Pușcariu, Dim., 118), încrucișat cu palmă; pălmaș, s. m. (muncitor care dispune doar de brațele sale, ziler); pălmui, vb. (a da palme); pălmuială, s. f. (lovitură cu palma). – Der. neol. (din fr.) palmat, adj.; palmier, s. m.; palmiped, s. m. – Din rom. provine țig. palma (Wlislocki 107). substantiv femininpalmă

PALMĂ gajbă, ghioagă, labă, lăboanță, lăbuță, stachie. substantiv femininpalmă

palmă, palme s. f. o mie de lei. substantiv femininpalmă

a rade (cuiva) o palmă expr. a da (cuiva) o palmă. substantiv femininarade

palmă f. 1. partea dinăuntru a mâinii: a bătut din palme; ca în palmă, cu deamăruntul; 2. veche măsură de lungime, cât un lat de mână, echivalând cu ⅛ dintr’un stânjen; 3. fig. mică întindere de pământ: o palmă de loc; 4. lovitură cu palma: a da palme. [Lat. PALMA]. substantiv femininpalmă

pálmă f., pl. e (lat. palma, vgr. paláme, vgerm. folm; it. vpv. sp. pg. palma, sic. parma, npv. paumo, fr. paume). Partea internă a mîniĭ [!], aceĭa cu care apucĭ: a bate din palme de bucurie. Lovitură cu palma, maĭ ales peste obraz: a trage cuĭva o palmă, a primi o palmă. Fig. Afront, înfrîngere morală: această nereușită fu o mare palmă pentru el. Măsură de lungime cît e de la vîrfu degetuluĭ mic pînă la vîrfu policaruluĭ ținînd palma întinsă (V. șchĭoapă). A opta parte din stînjen (V. stînjen). Fig. Mică întindere de pămînt saŭ mică distanță: o palmă de loc, locuĭesc la o palmă de loc departe de aicĭ. Neol. Ramură de palmier naturală, imitată saŭ imaginată considerată ca simbol al victoriiĭ: a repurta palma victoriiĭ (a triunfa [!]). O palmă de loc, mică suprafață saŭ distanță. A avea pe cineva în palmă, a fi pus mîna pe el, a-l fi prins, ĭar el să nu poată opune rezistență. A ține pe cineva în palme, a-l purta în palme, a-l îngriji așa în cît [!] să nu se deranjeze el p. nimica. A lua pe cineva la palme, a începe să-l loveștĭ cu palmele. Cît aĭ bate din palme, într´o clipă, imediat. (Era odată și maĭ este și azĭ obiceĭu de a bate din palme ca să comanzĭ servitoruluĭ execuțiunea unuĭ ordin, cum ar fi adusu cafeleĭ). Ca în palmă, neted, fără zgrunțurĭ: ras ca în palmă, drumu e neted ca în palmă. Cît păr în palmă, nimica, nimenĭ. Cînd va prinde palma păr, nicĭ-odată. – Palmele academice, decorațiune pe care Academia franceză o acordă savanților saŭ artiștilor. substantiv femininpalmă

pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme substantiv femininpalmă

PÁLMĂ1, palme, s. f. 1. Partea interioară a mâinii, cuprinsă între articulația pumnului și vârful degetelor. ◊ Loc. adj. și adv. Ca în palmă = a) cu suprafața netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ◊ Loc. adv. (Rar) Ca din palmă = ușor, repede. ◊ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual. A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța. A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa. A cădea în palma cuiva = a ajunge la discreția cuiva. A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul-plac. Când va crește păr în palmă = niciodată. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma1 (1). ◊ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui. 3. Veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături. ◊ Palmă îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decât palma1 (3). Un lat de palmă = lățimea unei palme1, când degetele sunt lipite între ele. ◊ Loc. adj. De o palmă = de dimensiuni neobișnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aștepta să fie). ◊ Expr. O palmă de loc = a) o distanță mică; b) o suprafață (mică) de pământ cultivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic. – Lat. palma. substantiv femininpalmă

PÁLMĂ2, palme, s. f. (înv.) Ramură de palmier (considerată ca semn al biruinței). ♦ Motiv ornamental (în formă de ramură de palmier). ◊ Palmele academice = distincție în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. – Din fr. palme. substantiv femininpalmă

!pálmă-cu-spíni (plantă) s. f., g.-d. art. pálmei-cu-spíni; pl. pálme-cu-spíni substantiv femininpalmă-cu

a bate laba / palma expr. a cădea la învoială. substantiv femininabatelaba

Statu-Palmă m. V. Barbă cot. [Lit. înalt de o palmă]. substantiv femininstatupalmă

cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare. substantiv feminincupalmancur

a-l mânca palma expr. a avea chef de bătaie, a fi dornic să se bată. substantiv femininalmâncapalma

a purta pe palme (pe cineva) expr. a îngriji foarte bine (față de cineva); a răsfăța (pe cineva). substantiv femininapurtapepalme

!pálma-pămấntului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pálmei-pămấntului substantiv femininpalma-pământului

a cunoaște ca-n palmă expr. a cunoaște la perfecție. substantiv femininacunoaștecanpalmă

a face bătături în palmă expr. (iron.) a se masturba. substantiv femininafacebătăturiînpalmă

!pálma-Máicii-Dómnului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pálmei-Máicii-Dómnului substantiv femininpalma-maicii-domnului

Státu-Pálmă-Bárbă-Cót s. propriu m. substantiv femininstatu-palmă-barbă-cot

când mi-o crește păr în palmă expr. niciodată. substantiv feminincândmiocreștepărînpalmă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiPalme

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z