PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat]. substantiv neutrupalatinat
PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin1. (< fr. palatinat) substantiv neutrupalatinat
*palatinát n., pl. e (d. palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saŭ elector palatin. Stat din vechĭu imperiŭ germanic: Palatinatu de Sus orĭ al Rinuluĭ și Palatinatu de Jos. Provincie a regatuluĭ Poloniiĭ: palatinatu Posnaniiĭ. substantiv neutrupalatinat
PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat. substantiv neutrupalatinat
palatinát s. n., pl. palatináte temporarpalatinat
Palatinat n. numit de Germani Pfalz, nume a două State din vechiul Imperiu germanic: Palatinatul de Sus și Palatinatul de Jos, pe ambele maluri ale Rinului. temporarpalatinat
Palatinat | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | palatinat | palatinatul |
plural | palatinaturi | palatinaturile | |
genitiv-dativ | singular | palatinat | palatinatului |
plural | palatinate | palatinaturilor |