padină f. (în regiunile muntoase) teren umed și adesea învăscut cu mușchi. [Slav. PADINA, căderea unei ape]. substantiv feminin padină
pádină (pádini), s. f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu știm dacă padeș, s. n. (Trans. de N., zmeuriș) aparține aceleiași familii. substantiv feminin padină
PADÍNĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina. substantiv feminin padină
Padina f. sat în jud. Buzău, însemnat pentru vânaturile sale: 2820 loc. temporar padina
pádină f., pl. ĭ (vsl. [bg. rus.] pádina, vale adîncă, d. padati, pastĭ, a cădea. V. năpădesc). Vest. Loc șes (podiș) la poalele unuĭ deal. V. japină, zănoagă. temporar padină
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini temporar padină