Osman definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeOsman
- Vezi aici mai multe rimeOsman
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuOs
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuOsm
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuman
osmán (înv.) adj. m., s. m., pl. osmáni; adj. f., s. f. osmánă, pl. osmáne substantiv masculin și femininosman
Osman m. nume dat Turcilor în genere (după primul lor Sultan: tremure Osmanul sub paloșul dreptății AL. ║ a. treizeci de vâslași osmani AL. substantiv masculin și femininosman
OSMÁN, -Ă, osmani, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. ◊ Limba osmană = limba turcă. – Din osmanlâu (derivat regresiv). substantiv masculin și femininosman
Osman m. numele mai multor Sultani turci: OSMAN I (Victoriosul), fundă dinastia până în timpul din urmă domnitoare în Constantinopole (1259-1326). ║ OSMAN II, ucis de ieniceri (1604-1622). ║ Osman III, Domn incapabil, slab și crud (1696-1757). temporarosman
Osman-Pașa (Gaziul sau Victoriosul), m. comandantul oștirii turcești în răsboiul ruso-turc din 1877, eroul dela Plevna (1837-1900). temporarosmanpașa
Pazvantoglu (Osman Pașa) m. 1. Turc din Vidin, care se ră sculă în contra Porții și cu cetele sale de pazvangii pustii ambele maluri ale Dunării (1797-1812); 2. fig. rebel, tiran: iaca ascult, Pazvantoglu ce ești! AL. temporarpazvantoglu
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiOsman
| Osman | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | osman | osmanul | osmană | osmana |
| plural | osmani | osmanii | osmane | osmanele | |
| genitiv-dativ | singular | osman | osmanului | osmane | osmanei |
| plural | osmani | osmanilor | osmane | osmanelor | |