Ordonez definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeOrdonez
- Vezi aici mai multe rimeOrdonez
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuOr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuOrd
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuez
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunez
*ordón și -éz, a -á v. tr. (fr. ordonner, d. lat. ordĭnare. – El ordonă; să ordone. V. sub-ordonez). Așez, aranjez, rînduĭesc: îmĭ ordonez hîrtiile. Poruncesc, comand, daŭ ordin: a ordona să se facă. Prescriŭ, ordonanțez un remediŭ unuĭ bolnav: medicu a ordonat să bea lapte. Confer un ordin, sacrez (la catolicĭ): a ordona un preut [!]. verb tranzitivordon
ORDONÁ vb. I. tr. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orândui, a aranja, a rândui. [P.i. ordón și -nez. / < fr. ordonner]. verb tranzitivordona
ORDONÁ vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ◊ (mat.) a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi. (< fr. ordonner) verb tranzitivordona
ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui. [Var.: (înv.) ordiná vb. I] – Din fr. ordonner. verb tranzitivordona