Orcan definitie

credit rapid online ifn

ORCÁN s. n. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. (< germ. Orkan) substantiv neutruorcan

orcán (-ni), s. n. – Uragan. Germ. Orkan (Candrea; Scriban). Termen literar, fără uz curent. substantiv neutruorcan

credit rapid online ifn

*orcán, V. uragan. substantiv neutruorcan

orcán (ciclon) s. n., pl. orcáne substantiv neutruorcan

orcan n. uragan; fig. ale patimilor orcane EM. substantiv neutruorcan

ORCÁN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan. substantiv neutruorcan

*uragán n., pl. e (fr. ouragan, sp. huracán, cuv. din limba Caraĭbilor). Vijălie [!] impetuoasă și cu vîrtejurĭ care pornește din zona tropică și bîntuĭe pin [!] Antile și împrejurimĭ. Fig. Colosală deslănțuire de pasiunĭ: uragan politic. – Fals orcan (Trans.), după germ. orkan. substantiv neutruuragan

Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmă (1326) tatălui său Osman I; el își întinse domnia până la porțile Constantinopolii și muri în 1360. temporarorcan

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiOrcan

Orcan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Orcan
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z