ORCÁN s. n. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. (< germ. Orkan) substantiv neutruorcan
orcán (-ni), s. n. – Uragan. Germ. Orkan (Candrea; Scriban). Termen literar, fără uz curent. substantiv neutruorcan
*orcán, V. uragan. substantiv neutruorcan
orcán (ciclon) s. n., pl. orcáne substantiv neutruorcan
ORCÁN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan. substantiv neutruorcan
*uragán n., pl. e (fr. ouragan, sp. huracán, cuv. din limba Caraĭbilor). Vijălie [!] impetuoasă și cu vîrtejurĭ care pornește din zona tropică și bîntuĭe pin [!] Antile și împrejurimĭ. Fig. Colosală deslănțuire de pasiunĭ: uragan politic. – Fals orcan (Trans.), după germ. orkan. substantiv neutruuragan
Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmă (1326) tatălui său Osman I; el își întinse domnia până la porțile Constantinopolii și muri în 1360. temporarorcan
Orcan | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Orcan | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |