OMÁR s.m. v. homar. substantiv masculinomar
Omar m. Calif arab, cuceri Egiptul în sec. VII, incendiă biblioteca din Alexandria sub cuvânt că ea conține opere contrare religiunii muzulmane. temporaromar
Omar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Omar | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |