omán (-ni), s. m. – Iarbă-mare (Inula Helenium). – Var. homan. Bg., sb., slov., pol. oman (Tiktin; Conev 47). substantiv masculinoman
oman n. Bot. iarbă-mare (în Banat și Oltenia). [Serb. OMAN]. substantiv masculinoman
Oman n. 1. regiune la S.-E. Arabiei; 2. (Marea), partea Oceanului Indian între Arabia și Industan. temporaroman
Oman | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oman | omanul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | oman | omanului |
plural | — | — |