núcă s. f., g.-d. art. núcii; pl. nuci substantiv femininnucă
núcă f., pl. ĭ (lat. nux, nŭcis, nucă, ca falcă d. falx; it. nóce, sard. nuge, pv. notz, fr. noix, cat. nou, sp. nuez, pg. noz). Fructu nuculuĭ, învălit în doŭă găocĭ tarĭ cînd e copt și uscat (V. cocos). Ca nuca'n părete, de loc, foarte nepotrivit, vorbind de o vorbă, o glumă: s’a prins ca nuca'n părete. substantiv femininnucă
nucă f. 1. rodul nucului constând într’o migdală Închisă într’o coajă tare: din nucă se extrage un uleiu bun de mâncare (unt de nucă); 2. excrescență lemnoasă pe unii arbori: nuci de stejar; 3. Anat. nuca genuchiului, rotula. [Formă trasă din masc. nuc]. substantiv femininnucă
NÚCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (1). ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nucă (1). 2. Compuse; nucă-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului. Nucă voinică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical care conțin stricnina. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică terminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini. – Lat. nux, -cis. substantiv femininnucă
!núcă-gálică (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. núcii-gálice; pl. nuci-gálice substantiv femininnucă-galică
!núcă-vómică (sămânță toxică a unui arbore) s. f., g.-d. art. núcii-vómice; pl. nuci-vómice substantiv femininnucă-vomică
!núcă-de-cócos (fruct al cocotierului) s. f., g.-d. art. núcii-de-cócos; pl. nuci-de-cócos substantiv femininnucă-de-cocos
!núcă-americánă (sămânță comestibilă a unui arbore) s. f., g.-d. art. núcii-americáne; pl. nuci-americáne substantiv femininnucă-americană
!núcă-de-stejár (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. núcii-de-stejár; pl. nuci-de-stejár substantiv femininnucă-de-stejar
a se lovi ca nuca în perete expr. a fi complet / total nepotrivit, a nu se potrivi deloc. substantiv femininaselovicanucaînperete
a se potrivi ca nuca-n perete a fi nepotrivit, a fi deplasat. substantiv femininasepotrivicanucanperete
nuc (núci), s. m. – Pom fructifer cu fructe rotunde cu coajă tare. – Mr. nuc, nucă, megl. nucă, istr. nuc. Lat. nux, nŭcis (Pușcariu 1197; Candrea-Dens., 1252; REW 6009), cf. it. noce, prov. notz, fr. noix, cat. nou, sp. nuez, port. noz, toate numele fructului. În rom. și la alte nume de arbori, m. a fost asimilat pentru arbore, iar f. pentru fruct, cf. măr, păr, prun, etc. – Der. nucă, s. f. (fructul de nuc); nucar, s. m. (gaiță-de-munte, Nucifraga caryocatactes); nucet, s. n. (mulțime de nuci), cu suf. -et (sau de la nŭcētum după Pușcariu 1198; Candrea-Dens., 1254; REW 5981); nucșoară, s. f. (un condiment asemănător cu nuca, Myristica moschata; plantă, Staphilea pinnata; pasăre, Ruticilla phoenicura). substantiv masculinnuc
nuc s. m., pl. nuci substantiv masculinnuc
nuc m. (d. nucă). Un mare și frumos arbore amentaceŭ cu frunze marĭ late care produce nucĭ (júglans régia). – Din lemnu luĭ se fac mobile, din nucĭ se scoate uleĭ, ĭar din învelișu verde al nucilor scot țărancele coloarea cafenie. substantiv masculinnuc
nuc m. pom ce face nuci: din lemnul său se fabrică mobile de lux, iar cu frunzele și învelișul verde colorează țărancele țesăturile lor (Juglans regia). [Lat. NUCUS]. substantiv masculinnuc
NUC, nuci, s. m. 1. Pom fructifer originar din Asia, cu coroană bogată, cu frunze penat-compuse, având un miros pătrunzător și din care se extrag substanțe tanante și coloranți, cu fructe drupe cu semințe comestibile și cu lemn de calitate superioară folosit la fabricarea mobilelor (Juglans regia). 2. Lemn de nuc (1) folosit pentru fabricarea mobilei. – Din nucă (derivat regresiv). substantiv masculinnuc