Nuci definitie

núcă s. f., g.-d. art. núcii; pl. nuci substantiv femininnucă

núcă f., pl. ĭ (lat. nux, nŭcis, nucă, ca falcă d. falx; it. nóce, sard. nuge, pv. notz, fr. noix, cat. nou, sp. nuez, pg. noz). Fructu nuculuĭ, învălit în doŭă găocĭ tarĭ cînd e copt și uscat (V. cocos). Ca nuca'n părete, de loc, foarte nepotrivit, vorbind de o vorbă, o glumă: s’a prins ca nuca'n părete. substantiv femininnucă

nucă f. 1. rodul nucului constând într’o migdală Închisă într’o coajă tare: din nucă se extrage un uleiu bun de mâncare (unt de nucă); 2. excrescență lemnoasă pe unii arbori: nuci de stejar; 3. Anat. nuca genuchiului, rotula. [Formă trasă din masc. nuc]. substantiv femininnucă

NÚCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (1). ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nucă (1). 2. Compuse; nucă-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului. Nucă voinică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical care conțin stricnina. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică terminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini. – Lat. nux, -cis. substantiv femininnucă

!núcă-gálică (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. núcii-gálice; pl. nuci-gálice substantiv femininnucă-galică

!núcă-vómică (sămânță toxică a unui arbore) s. f., g.-d. art. núcii-vómice; pl. nuci-vómice substantiv femininnucă-vomică

!núcă-de-cócos (fruct al cocotierului) s. f., g.-d. art. núcii-de-cócos; pl. nuci-de-cócos substantiv femininnucă-de-cocos

!núcă-americánă (sămânță comestibilă a unui arbore) s. f., g.-d. art. núcii-americáne; pl. nuci-americáne substantiv femininnucă-americană

!núcă-de-stejár (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. núcii-de-stejár; pl. nuci-de-stejár substantiv femininnucă-de-stejar

a se lovi ca nuca în perete expr. a fi complet / total nepotrivit, a nu se potrivi deloc. substantiv femininaselovicanucaînperete

a se potrivi ca nuca-n perete a fi nepotrivit, a fi deplasat. substantiv femininasepotrivicanucanperete