novác (nováci), s. m. – Gigant, uriaș. Sl. novakŭ „nou sosit” (Cihac, II, 218; cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 216), cf. sb., cr., slov. novak „novice”, pol. nowak. substantiv masculinnovac
novác m. (vsl. novakŭ, care e venit de curînd, d. novŭ, noŭ. V. izvoană). Vest. Uriaș, gigant (după numele căpitanuluĭ Baba-Novac al luĭ Mihaĭ Viteazu, ucișĭ amîndoĭ ce ungurĭ la 1601). substantiv masculinnovac
novác (pop.) s. m., pl. nováci substantiv masculinnovac
novac m. uriaș: novacul avea darul de a culca la pământ o oaste întreagă ISP. V. Novac. substantiv masculinnovac
NOVÁC, novaci, s. m. (Pop.) Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac. substantiv masculinnovac
Novaci pl. plaiu și sat în jud. Gorjiu. temporarnovaci