nogái adj. m., s. m., pl. nogái; adj. f., s. f. sg. și pl. nogáie substantiv masculin și feminin nogai
NOGÁI, -ÁIE, nogai, -aie, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație mongolă turcizată răspândită în diverse regiuni dintre Marea Caspică, Marea Neagră și Marea Azov; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține nogailor (1), privitor la nogai. – Din n. pr. Nogai. substantiv masculin și feminin nogai
Nogai m. pl. Tătari așezați sub Iliaș Vodă (1666-1669) în Basarabia, de unde făceau dese incursiuni în Moldova. V. Bugeac. temporar nogai
Tătari m. pl. 1. nume apelativ al triburilor nomade ale Aziei, la E. de Europa: Avarii Bulgari, Mongolii Turci; 2. (Nogai), în special neam turcesc așezat în Crimeia și în Basarabia meridională, de unde făceau incursiuni în Moldova și în Țara Românească; 3. azi, numele Tătarilor din Dobrogea. temporar tătari
| Nogai | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | nogai | nogaiul | nogaie | nogaia |
| plural | nogai | nogaii | nogaie | nogaiele | |
| genitiv-dativ | singular | nogai | nogaiului | nogaie | nogaiei |
| plural | nogai | nogailor | nogaie | nogaielor | |