NIZÁM s.m. Titlu dat suveranilor din Hyderabad (India). [< fr. nizam]. substantiv masculinnizam
nizám și nezám n., pl. urĭ (turc. ar. nizam). Vechĭ. Ordin, ordonanță. Lege, regulament. Organizare, constituire. (V. pitac 2). Armată activă în Turcia (nizam). S.m. Soldat din această armată (V. redif, bașbuzuc). substantiv masculinnizam
nizám1 (soldat turc) s. m., pl. nizámi substantiv masculinnizam
nizám2 (statut de breaslă) s. n., pl. nizámuri substantiv masculinnizam
nizam m. armată regulată în Turcia (în opozițiune cu bașibuzucii) și soldat turc: în porturile dela Rahova pot fi la vr´o două mii de nizami OD. [Turc. NIZAM]. substantiv masculinnizam
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în Evul Mediu, în Țările Române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam. substantiv masculinnizam
nizám (nizámuri), s. n. – 1. Ordin, organizație. – 2. Armată regulată turcă. – 3. Soldat turc din armată. Tc. (arab.) nizam (Șeineanu, III, 89). Sec. XVIII, înv. substantiv neutrunizam
Nizam n. regat în India engleză cu 11 mil loc. Cap. Haiderabad. temporarnizam
Nizam | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nizam | nizamul |
plural | nizami | nizamii | |
genitiv-dativ | singular | nizam | nizamului |
plural | nizami | nizamilor |
Nizam | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nizam | nizamul |
plural | nizami | nizamii | |
genitiv-dativ | singular | nizam | nizamului |
plural | nizami | nizamilor |