netót, -oátă adj. (ne- și tot, adică „neîntreg, incomplet, neom”). Idiot, tâmp. M. pl. Un fel de Țiganĭ ungureștĭ nomazĭ care furaŭ și mîncaŭ și mortăcĭunĭ și care aŭ fost alungațĭ din Transilvania din ordinu luĭ Iosif II și aŭ fost robițĭ la noĭ pe la 1800. – La Olt nătot (Iov. 236). V. Țigan. adjectivnetot
netot a. și m. idiot: mintea mi-i seacă, gândul netot EM. [Lit. neîntreg (cf. lipsit)]. adjectivnetot
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot. adjectivnetot
netoți m. pl. clasă de țigani unguri nomazi, despletiți și nepieptănați, cari furau și mâncau mortăciuni. adjectivnetoți
netoți m. pl. clasă de țigani unguri nomazi, despletiți și nepieptănați, cari furau și mâncau mortăciuni. temporarnetoți
Netoți pl. sat în jud. Teleorman cu 2600 loc. temporarnetoți