www.ReduPedia.ro
Definitie Negri - ce inseamna Negri - Dex Online

Negri definitie

negru, negri s. m. persoană folosită de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucruri care cer o calificare superioară adjectiv negru

négru (neágră), adj.1. De culoarea funinginii. – 2. Brun, întunecat. – 3. Murdar. – 4. Nefast, funest. – 5. (S. m.) Arap, negroid. – Mr. negru, negur, megl., istr. negru. Lat. nĭgrum (Pușcariu 1167; Candrea-Dens., 1219; REW 5917); cf. it. nero, prov. negro, fr. noir, sp., port. negro.Der. negreală, s. f. (calitatea de negru; vopsea neagră; nuanță de negru; Mold., Trans., cerneală); negreață, s. f. (negriciune), pe care Pușcariu 1166 și REW 5919 îl trimit la lat. nĭgritia; negri (var. înegri), vb. (a da culoare neagră; a întuneca; a detracta); negricios, adj. (aproape negru; brunet); negriciune, s. f. (negreață); negrilică (var. negrușcă), s. f. (chica-voinicului, Nigella arvensis), pentru sufix, cf. arăpușcă, femeiușcă, muierușcă (după Pușcariu, Dacor., VII, 468, negrușcă ar indica o încrucișare cu cernușcă); negroaică, s. f. (femeie neagră); negrioară, s. f. (brună); negriu, adj. (aproape negru); negritură, s. f. (îmbrăcăminte murdară); ponegri, vb. (a denigra), încrucișare a lui înegri cu sl. počruniti (Titin); ponegreală, s. f. (denigrare); ponegritor, adj. (denigrator). – Din rom. provin mag. nyégra „oaie neagră” (Edelspacher 20), ngr. νιάγϰρον „berbec negru” (Murnu, Lehnwörter, 37). adjectiv negru

négru1 (ne-gru) adj. m., s. m., art. négrul, pl. négri, art. négrii; adj. f. neágră, pl. négre adjectiv negru

négru, neágră adj., pl. negre (lat. niger, nĭgra, negru; it. nero, pv. negre, fr. noir, sp. pg. negro). De coloarea cărbuneluĭ stins saŭ a întunericuluĭ perfect: cerneală neagră. De rasa negrilor. Negricĭos, întunecat: pîne neagră. Fără lumină, întunecat: noapte neagră. Livid, vînăt: trup negru de lovitură. Murdar: rufe negre. Vin negru, vin roșu închis. Bere neagră, bere cafenie închisă. Fig. Trist, nefericit: zile negre. Funest, de moarte: gînd negru. Grozav, intens: mizerie neagră. Răŭ, veninos: inimă neagră. S.m. și f. Om din rasă cu pele neagră: un negru. S.n. Coloare neagră: a picta, a te îmbrăca în negru. A vedea toate în negru, a crede că se vor întîmpla numai nenorocirĭ. Negru pe alb, lucru scris. Nicĭ cît negru supt unghie, nimic, nicĭ măcar cît de puțin. A ți se face negru în fața ochilor, a te înfuria grozav. Prov. A strînge banĭ albĭ pentru zile negre, a aduna banĭ p. timpurĭ grele (boală, bătrîneță). – Rasa neagră populează aproape toată Africa, oare care părțĭ din sudu Asiiĭ, din America, Australia și Melanezia. În număr de vre-o 145,000,000. Negriĭ aŭ pelea maĭ mult saŭ maĭ puțin neagră, păru negru creț, craniu dolihocefal, nasu turtit și buzele groase. adjectiv negru

négru2 (ne-gru) s. n., art. négrul adjectiv negru

negru a. 1. de coloarea cea mai întunecată, asemenea nopții adânci: stofă neagră; 2. fig. trist, melancolic, nefericit: zile negre; 3. odios, insuportabil: inimă neagră, îi se făcea viața neagră CR.; 4. ce ține de Negrii: rassa neagră. [Lat. NIGRUM]. ║ m. 1. om de coloarea neagră; 2. pl. locuitori din Africa și Oceania cu pielea neagră. ║ n. 1. coloarea neagră: a picta în negru; 2. vin negru: un negru vârtos de Orevița; 3. fig. cauză de întristare, de melancolie: el vede toate în negru; 4. doliu: se poartă în negru. ║ adv. fig. odios: omul ăsta mi-e negru înaintea ochilor. adjectiv negru

Negru (Principele) m. V. Eduard. adjectiv negru

Negri m. pl. numele populațiunilor africane (în număr de vr’o 230 milioane) de rassa neagră, caracterizată prin pielea neagră cam unsuroasă, nasul cârn, părul lățos și scurt, gura mare, buzele groase și răsărite. adjectiv negri

NEGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, ființe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanță. ♦ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din faină integrală. Vin negru = vin de culoare roșu-închis. Rasă neagră = rasa negroidă. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. ◊ Expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparține rasei negride; p. ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. ♦ (Pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♦ Preț negru = preț de speculă; suprapreț. Post negru = post foarte sever, fără nicio mâncare sau băutură. ◊ Loc. adv. La negru = cu preț de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la față; fig. foarte supărat sau furios. ♦ Fig.Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ◊ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viața. 3. Fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rușinos, dezonorant. ♦ Magie neagră - magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase invocând spiritele și mai ales forțele demonice. II. 1. S. n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1).Expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru - a încerca să dovedești că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ◊ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ◊ Negru-de-fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obținută prin arderea cu cantități insuficiente de aer a unor hidrocarburi și folosită în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice și a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanță colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanțe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuți, cu bobul negru-violet, sferic și brumat, cu pielița subțire. Negru-vârtos = soi de viță-de-vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S. m. Bărbat care aparține rasei negre (I 1). ◊ (Fam.) Persoană folosită (și plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parțial sau total, și într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. S. n. Murdărie, jeg. ◊ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puțin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum. adjectiv negru

neagra s. f. sg. art. hot. vulvă. adjectiv neagra

hrișcă f. sau grâu negru, plantă alimentară, originară din Azia, ale cării fructe pot înlocui pe ale grâului (Fagopyrum tataricum): cu făina de hrișcă se face mămăligă. [Pol. HRECZKA, lit. grâu grecesc, adică străin (v. tătarcă)]. adjectiv hrișcă

la negru expr. (d. vânzări, cumpărări, tranzacții) ilicit, ilegal; eludând prevederile legale. adjectiv lanegru

Cumania f. 1. sau Cumania Neagră, numele Moldovei și al Țării Românești la răsărit de Olt (în sec. XIII); 2. V. Kun. adjectiv cumania

țap negru expr. (intl.) judecător. adjectiv țapnegru

nici albă, nici neagră / nici cal, nici măgar / nici călare, nici pe jos / nici în car, nici în căruță expr. 1. (d. o situație) nehotărât, indecis. 2. ambiguu, de o calitate sau o compoziție incertă. adjectiv nicialbă

ceasul rău, pisica neagră expr. ghinion. adjectiv ceasulrău

omul negru expr. polițist. adjectiv omulnegru

ogor negru expr. (intl.) 1. loc nefavorabil desfășurării unor acțiuni infracționale. 2. loc unde un hoț poate fi prins asupra faptului. adjectiv ogornegru

brad-négru (-ne-gru) / brad-róșu (molid) s. m., pl. brazi-négri / brazi-róșii adjectiv bradnegru

mațe-negre n. pl. alt nume dat scobarului (pește cu mațele negre), ajunge până la mărimea de 1/2 kg. adjectiv mațenegre

țap-négru (masculul caprei-negre) (-ne-gru) s. m., pl. țapi-négri adjectiv țap-negru

Radu-Negru m. sat în jud. Ialomița cu 2300 loc. adjectiv radunegru

!ápă-neágră (glaucom) (pop.) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. ápei-négre adjectiv apăneagră

Negru-Vodă m. legendarul descălecător al Munteniei, căruia tradițiunile populare îi atribue cele mai vechi constructiuni (biserici, cetăți și curți domnești), în partea de răsărit de Olt, și întemeierea Statului. Negru-Vodă e personificarea mitică a originilor Țării românești, numită întâi Cumania Neagră, apoi Vlahia Neagră (de unde epitetul de «negru» dat Românilor din această parte). Negru-Vodă al legendei fu mai târziu confundat cu Radu I Basarab. adjectiv negruvodă

Negru-Vodă m. 1. (Cetatea lui), ruină situată pe malul Dâmboviței, pe un pisc de munte inaccesibil; 2. schit în jud. Muscel, zis și Radu-Vodă, scobit în piatră, într’o pozițiune pitorescă pe creasta unui munte. adjectiv negruvodă

negru pe alb expr. indiscutabil, neîndoielnic; clar. adjectiv negrupealb

oaie neagră epr. om care se distinge de ceilalți membri ai unui grup / ai unei colectivități printr-o conduită rea, prin antecedente negative, prin fapte antisociale etc. adjectiv oaieneagră

*Négru-Vódă (nume de voievod, nume de loc) s. propriu m./s. propriu n. adjectiv negru-vodă

pelináriță f., pl. e (d. pelin). O plantă amară și tonică din familia pelinuluĭ și cam asemenea cu el la aspect, numită în Trans. și pelin negru (artemisia vulgáris). adjectiv pelinariță

máțe-négre (pește) (-ne-gre) s. m., pl. máțe-négre adjectiv mațe-negre

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre adjectiv bubăneagră

inimă neagră expr. (cart.) pică. adjectiv inimăneagră

piață neagră expr. (pub.) zonă economico-financiară a tranzacțiilor și operațiunilor ilicite. adjectiv piațăneagră

!négru-moále/neágră-moále (soi de viță-de-vie) (ne-gru-/nea-gră-) s. m./s. f. adjectiv negru-moale

cápră-neágră (capră sălbatică) (ca-pră-, nea-gră) s. f., g.-d. art. cáprei-négre; pl. cápre-négre adjectiv caprăneagră

Marea-Neagră f. numită în vechime Pontus Euxinus, mare între Rusia, România, Bulgaria și Turcia (numită astfel din cauza deselor ei furtuni). adjectiv mareaneagră

iárbă-neágră (plantă) s. f., g.-d. art. iérbii-négre adjectiv iarbă-neagră

!négru-de-fum (ne-gru-) s. n. adjectiv negru-de-fum

!gândác-négru (ne-gru) s. m., pl. gândáci-négri adjectiv gândac-negru

panteră neagră expr. (deț.) țigan. adjectiv panterăneagră

pe lista neagră expr. 1. indezirabil. 2. care urmează a fi suprimat; vizat spre a fi asasinat. adjectiv pelistaneagră

Pădurea-Neagră (Munții) f. sau Schwarzwald, lanț de munți, lung de 200 km., în marele ducat de Baden și în Wurtemberg. adjectiv pădureaneagră

pentru zile negre (pop.d. economii) pentru situații imprevizibile, pentru momente grele. adjectiv pentruzilenegre

măzăríche-neágră (plantă) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. măzăríchii-négre adjectiv măzăriche-neagră

Cetatea lui Radu Negru f. V. Negru-Vodă. adjectiv cetatealuiradunegru

a fi negru în cerul gurii expr. 1. (d. câini) a fi rău. 2. (d. oameni) a afișa o atitudine caustică / ironică; a ironiza verbal. adjectiv afinegruîncerulgurii

a vedea lucrurile în negru expr. a fi pesimist. adjectiv avedealucrurileînnegru

nici cât să chiorăști un șoarece / cât o ciupitură de purice / cât negru sub unghie / cât un vârf de ac expr. deloc. adjectiv nicicâtsăchiorăștiunșoarece

a i se face negru înaintea ochilor expr. a se enerva, a se înfuria. adjectiv aisefacenegruînainteaochilor

a face din alb negru și din negru alb expr. 1. a avea o mare putere de convingere. 2. a fi inconsecvent. adjectiv afacedinalbnegrușidinnegrualb

Negri (Const.) m. patriot și om de Stat român, a lucrat mult pentru unirea Principatelor (1812-1876). temporar negri

Negri (Munții) pl. numiți Carpații centrali, vin din Galiția si Bucovina, despărțind basinul Siretului de al Prutului. temporar negri

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă verb tranzitiv negri

Negri (Săptămâna Negrilor) m. pl. alt nume dat săptămânei mironosițelor, care vine după săptămâna luminată (a treia zi de Paște) când cele mai multe femei postesc. [Origină necunoscută]. verb tranzitiv negri

NEGRÍ, negresc, vb, IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru. verb tranzitiv negri

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului Negri

Negri   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) negri negrire negrit negrind singular plural
negrind negriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) negresc (să) negresc negream negrii negrisem
a II-a (tu) negrești (să) negrești negreai negriși negriseși
a III-a (el, ea) negrește (să) negreai negrea negri negrise
plural I (noi) negrim (să) negrim negream negrirăm negriserăm
a II-a (voi) negriți (să) negriți negreați negrirăți negriserăți
a III-a (ei, ele) negresc (să) negrească negreau negri negriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z