Neamț definitie

neámț (némți), s. m. – 1. German. – 2. Străin. Sl. nĕmĭcĭ, din nĕmŭ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), cf. ngr. νέμτζης, bg. nĕmec, alb. nemets, mag. nemet, pol. niemiec. – Der. nemțoaică, s. f. (germană; dădacă, guvernantă; călțunaș, Tropaeolum; plantă, Delphinium elatum); nemțesc, adj. (german); nemțește, adv. (în germană); nemție, s. f. (mulțime de germani; înv., în limba germană); nemțime (var. nemțărie), s. f. (colectivitate de germani); nemți, vb. (a germaniza); nemțișor, s. m. (plantă, Delphinium elatum); nemțean, s. m. (locuitor al regiunii Neamț din Moldova; călugăr al mănăstirii Neamțu). substantiv masculinneamț

neamț s. m., pl. nemți substantiv masculinneamț

neámț, nemți, s.m. – 1. Austriac (Bârlea 1924): „Doamne, bate neamțu-n drum / C-o luat ce-o fost mai bun” (Bârlea 1924 II: 102); „Măi, neamțule de la Beci” (idem, 133), unde Beci = Viena. „Până ce am păstrat încă amintirea domniei austriece, domnul și neamțul, în mintea țăranului, se identifică” (Țiplea 1906). 2. Par cu clenciuri acoperit cu trifoi pentru uscat (Faiciuc 1998: 167; Dragomirești). – Din sl. němǐcǐ, din němǔ „barbar„, cf. neam (DER). substantiv masculinneamț

neamț m. 1. numele popular al Germanului și în special al Austriacului: a merge drept ca Neamțu, a umbla pe două cărări (cf. a furat luleaua Neamțului, s’a îmbătat); v. coadă; 2. pop. catolic sau protestant. [Slav. NĬEMĬȚĬ, din NĬEMŬ, mut: Slavonii considerau ca «muți» pe vecinii lor germani a căror limbă nu o înțelegeau]. substantiv masculinneamț

NEAMȚ, nemți, s. m. German sau austriac. ◊ Expr. (Fam.) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta. – Din sl. nĕmĩcĩ. substantiv masculinneamț

Neamț, Nemțoáĭcă s., pl. Nemți, Nemțoaĭce (vsl. Nĭĕmĭcĭ, pl. Nĭĕmci; Nĭĕmĭciskŭ, nemțesc; pol. Niemiec, rus. Nĭĕmec, ung. Német, alb. Neméts, ngr. Némzzos, turc. Nemče. Cp. cu tribu germanic numit de Romanĭ Németes). German. A lua luleaŭa Neamțuluĭ, a te îmbăta (de la o poveste în care un Neamț beat stătea pe un pod și fuma din lulea, ĭar cînd fiu luĭ ĭ-a zăs să fie atent să nu scape luleaŭa în apă, el ĭ-a răspuns: Tacĭ, măĭ prostule !. Și așa, ĭ-a căzut luleaŭa din gură în apă !). A merge drept ca Neamțu, a fi beat și a te sforța să mergĭ drept ca să nu observe lumea că eștĭ beat. V. Nemțoaĭcă. substantiv masculinneamț

Cetatea Neamțului f. V. Neamțu. substantiv masculincetateaneamțului

a lua luleaua neamțului expr. a se îmbăta. substantiv masculinalualuleauaneamțului

a fura luleaua neamțului expr. a se îmbăta. substantiv masculinafuraluleauaneamțului