mestecăníș s. n., pl. mestecăníșuri substantiv neutrumestecăniș
MESTECĂNÍȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș. substantiv neutrumestecăniș
Mestecăniș n. curmătură între valea Bistriței moldovenești și valea Moldovei în Bucovina. temporarmestecăniș
Mestecăniș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mestecăniș | mestecănișul |
plural | mestecănișuri | mestecănișurile | |
genitiv-dativ | singular | mestecăniș | mestecănișului |
plural | mestecănișuri | mestecănișurilor |