Mercuriu definitie

MERCÚRIU s. n. v. mercur. substantiv neutrumercuriu

mercuriu n. argint viu. [Identic cu numele zeului Mercuriu: metal sprinten ca mesagerul zeilor]. substantiv neutrumercuriu

Mercuriu m. 1. Mit. zeul comerțului, al elocvenței și al hoților: e reprezentat cu caduceul în mână, cu aripi pe umăr și la călcâie; 2. planeta cea mai învecinată cu soarele și de douăzeci de ori mai mică decât Pământul. temporarmercuriu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiMercuriu

Mercuriu   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Mercuriu
plural mercuriule
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z