Martin definitie

MARTÍN s.n. Pescăruș. [< fr. martin]. substantiv masculinmartin

Martín (martíni), s. m.1. Sărbătoare populară (1-3 februarie); se respectă pentru a dobîndi protecție contra lupilor. – 2. Urs. De la Martin, nume de persoană; cf. REW 5381. substantiv masculinmartin

Martín m. Nume propriŭ dat în glumă ursuluĭ: joacă bine, moș Martine, că-țĭ daŭ pîne [!] cu masline [!]! Pl. Niște sărbătorĭ băbeștĭ de la 1-3 Februariŭ ținute ca să fiĭ ferit de urșĭ și de lupĭ. substantiv masculinmartin

martín s. m., pl. martíni substantiv masculinmartin

Martin (Moș) m. numele popular al ursului: joacă bine, moș Martine! substantiv masculinmartin

MARTÍN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din fr. martin. substantiv masculinmartin

Martini (de iarnă) m. pl. sfinți serbați de țărani ca ocrotitori împotriva lupilor ca să nu le vateme vitele (1 Februarie și 12 Noemvrie). substantiv masculinmartini

Martin m. nume a 5 papi dintre cari cel din urmă prezidă conciliul din Constanța (1417-1431). temporarmartin

Dicio-Sân-Martin (Diczo-Szent-Márton) n. capitala județului Târnavei-mici: 3000 loc. temporardicio-sân-martin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiMartin

Martin   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Martin
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z