Marmore definitie

MÁRMORĂ s.f. v. marmură. substantiv femininmarmoră

MÁRMORĂ s. f. v. marmură. substantiv femininmarmoră

mármoră, s.f. – (pop.) Rocă cristalină colorată; marmură. În Maramureș se exploata marmură la Dragomirești, Botiza și Valea Porcului (Demeter, Marin, 1935, 83). – Lat. marmor, cf. it. marmo, smármol, port. marmore (DER). substantiv femininmarmoră

MÁRMURĂ, (2) marmure, s. f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, folosită la lucrări de sculptură și arhitectură. ◊ Expr. A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Pl. și: (2) marmuri.Var.: mármoră s. f., (înv.) mármor s. n.] – Lat. marmor, -oris. substantiv femininmarmură

MÁRMOR s.n. v. marmură. substantiv neutrumarmor

MÁRMOR s. n. v. marmură. substantiv neutrumarmor

MÁRMURĂ s.f. Rocă calcaroasă cristalină care se poate tăia și lustrui ușor, folosită în lucrări de construcție, la executarea obiectelor de artă etc. [Pl. -ri, -re, var. marmoră s.f., marmor s.n. / < lat. marmor, it. marmore]. substantiv neutrumarmură

MÁRMURĂ, (2) marmure, s. f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, folosită la lucrări de sculptură și arhitectură. ◊ Expr. A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Pl. și: (2) marmuri.Var.: mármoră s. f., (înv.) mármor s. n.] – Lat. marmor, -oris. substantiv neutrumarmură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiMarmore

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z