www.ReduPedia.ro
Definitie Marco - ce inseamna Marco - Dex Online

Marco definitie

MÁRCĂ1 s.f. 1. Semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. ♦ Tip, model de fabricație. 3. Fisă metalică cu număr de ordine cu care muncitorii unei fabrici își marchează prezența la lucru. 4. Șină vopsită în alb, care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (Mat.) Etichetă (I,3) [în DN]. [Pl. mărci. / < fr. marque, it. marca, rus. marka]. substantiv feminin marcă

MÁRCĂ2 s.f. Unitate monetară până in 1999 a unor țări (Germania, Finlanda). [< germ. Mark]. substantiv feminin marcă

MÁRCĂ3 s.f. Provincie în unele state feudale condusă de un margraf sau de un principe și care avea rolul de a întări granițele marilor imperii din evul mediu. [< germ. Mark]. substantiv feminin marcă

márcă s. f., g.-d. art. mắrcii; pl. mărci substantiv feminin marcă

marcă, mărci s. f. (intl.) participant la activitățile din lumea interlopă, mafiot, șmecher. substantiv feminin marcă

márcă (mắrci), s. f. – Marcă, sigiliu. – Mr. marcă. It. marca, fr. marque,, cf. ngr. μάρϰα, bg., sb., rus. marka). – Der. marca, vb., din fr. marguer, it. marcare; marcant, adj. (notabil), din fr. marquant; marcher, s. m. (marcator), din fr. marqueur; marchetărie, s. f., din fr. marqueterie; remarca, vb. (a observa), din fr. remarquer; remarcă, s. f. (notă, observație), din fr. remarque; remarcabil, adj. (însemnat), din fr. remarquable; mar(c)graf (var. mar(c)grav), s. m., din germ. Markgraf. substantiv feminin marcă

*cașét n., pl. e (fr. cachet, sigil, stampilă [!]). Micĭ cartoane stampilate care daŭ drept la un abonament și pe care le restituĭ zi cu zi cu cît abonamentu se apropie de sfîrșit. (Și jeton, și fișă, și marcă). Cápsulă de hîrtie care conține un medicament în praf. substantiv feminin cașet

*márcă f., pl. mărcĭ (fr. marque, d. marquer, a marca; rus. rut. márka. V. marchez, margine). Ștampilă [!], semn făcut pe un obĭect ca să-l recunoștĭ, emblemă, blazon, herb: marcă pe rufe, marcă de fabrică, marca uneĭ țărĭ. Timbru poștal [!]. Jeton, bucată de metal orĭ alt-ceva în formă de medalie, întrebuințată la joc orĭ la alt-ceva. O monetă [!] de argint germană (mark) în valoare de 1 franc și ¼ la 1916. O veche măsură de greutate, împărțită în Moldova în grivne (Ĭorga, Negoț, 228). Fig. Semn, indiciŭ: marca mizeriiĭ. De marcă, marcant, însemnat, ilustru (de multe orĭ iron.): tanchist de marcă. – Mărcile poștale s´aŭ întrebuințat întîĭa oară la 1831 și chear [!] la 2 Maĭ 18311, în Grecia. În Anglia aŭ apărut la 6 Maĭ 1840. substantiv feminin marcă

marcă f. 1. semn pus pe un obiect spre a-l recunoaște: marcă de hârtie, de fabrică; 2. emblemă, semn distinctiv, stemă: marca României [v. România Mare]; 3. timbru poștal; 4. armoarii, blazon: bani cu mărcile Banului Barbu Basarab OD.; 5. jeton sau fisă la joc; 6. monedă germană, odinioară în valoare de 1 fr. 25 centime. substantiv feminin marcă

MÁRCĂ1, mărci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil.Loc. adj. De marcă = de calitate superioară. ♦ (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. ◊ Loc. adj. De marcă = (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din ngr. márka, fr. marque. Cf. germ. Marke. substantiv feminin marcă

MÁRCĂ2, mărci, s. f. Unitate monetară în unele țări europene (în Germania și în Finlanda, până la introducerea monedei euro). – Din germ. Mark. substantiv feminin marcă

MÁRCĂ3, mărci, s. f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa Apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germ. Mark. substantiv feminin marcă

MÁRCĂ4, mărci, s. f. (Adesea determinat prin „poștală”) Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., servește drept plată anticipată a transportului poștal. – Din germ. Marke. substantiv feminin marcă

*tímbru n., pl. e (fr. timbre, lat. týmpanum, pop. *tymbanum, d. vgr. týmpanon. V. timpan, timpină). Felu sunetuluĭ după proveniență: timbru vociĭ omuluĭ, timbru metalic. Bucățică de hîrtie cu marca statuluĭ saŭ figura suveranuluĭ care se cumpără și se lipește pe o hîrtie pin [!] care cerĭ ceva de la o autoritate (o înscriere într´o școală secundară orĭ superioară, chemare în judecată) saŭ pe o chitanță. (Acestea se numesc și timbre fiscale, fiind-că-s emise de ministeru de finanțe. Cele care se aplică pe scrisorĭ, peste care poșta pune stampila [!], se numesc timbre poștale, dar ob. mărcĭ, și-s emise de poștă. Sînt și timbre fiscale numite fixe, adică o coală de hîrtie pe care e tipărit un timbru). substantiv feminin timbru

a se lipi (de cineva) ca marca de scrisoare expr. a se ține după cineva cu insistență fără a se mai putea scăpa ușor de el; a nu lăsa în pace (pe cineva). substantiv feminin aselipi

Marco-Polo m. călător venețian, vizită cel dintâiu1 China și India, studiind legile și obiceiurile locale: Călătorii (1254-1323). temporar marcopolo

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Marco

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z